„Bună ideea şefului să spunem la presă că facem sărbătorile acasă, cu familia. Din când în când, prinde bine la electorat să arătăm că suntem strâmtoraţi, să zică prostimea: «uite, bă, că nici dom senator n-are bani de-o sanie la Vatra Dornei şi face Revelionul ca şi noi, la bloc!». Adevărul e că mă bucuram că şeful vrea să ne mai vadă o dată, de ultimul revelion ca preşedinte. Stabilise drept punct de întâlnire pentru parlamentarii români o cabană izolată, în munţi. Mai greu a fost să ieşim cu gipanul din curte fără să batem la ochi, dar am pus pe el un abţibild cu „Daniel şi Anca” şi am reuşit să trecem neobservaţi. La urma urmei, România e o ţară morbidă de sărbători.

Am ieşit din oraş ghidaţi de un GPS pe care am recunoscut vocea Elenei Băsescu. După ce m-a învârtit de vreo trei ori în jurul Romanului, i-am tras o înjurătură. S-a supărat şi m-a întrebat de ce nu vreau să vorbeşte cu ea. Nevastă-mea mi-a şoptit să nu-mi pun mintea cu botoxul aşa că am început să-i spun câte ceva despre priorităţile fiscale ale exerciţiului financiar viitor. După câteva minute, EBA a adormit şi astfel am reuşit să mă concentrez la drum. Am ieşit din Roman, trecând pe lângă monumentul candidatului necunoscut, care mie îmi părea că seamănă cu Liviu Brătescu. De la Piatra ne-a preluat Pinalti, el mai fusese la cabana respectivă.

Intrasem în pădure, se înnoptase, peisajul era înfricoşător. Auzeam urletele tinerilor lupi liberali. La un moment dat, Pinalti opreşte maşina, coboară şi dispare între copaci. S-a întors peste un sfert de oră, cu gura sângerândă şi colţii uriaşi rânjind spre mine. „Şi ti uiţ, uăi? Ieram oleacî flămând!” a şuierat vicepreşedintele, urcând în maşină. După o oră de chin prin zăpezi, am ajuns la cabană.

Înainte de a intra, am remarcat maşinile colegilor ieşeni, Surdu, Oprea şi Movilă. La recepţie, un sepepist m-a întrebat dacă am cameră rezervată, iar eu i-am răspuns, şmecher, că da, locuiesc în camera superioară, Senatul. Mi-a troznit o cheie peste nas de m-a buşit râsul. Am urcat în cameră în cârca nevesti-mii. Nu mi-a fost jenă, că doar şi preşedintele foloseşte uneori liftul casnic. În timp ce nevastă-mea desfăcea bagajele, m-am dus la baie. Acolo, am înlemnit. În faţa oglinzii, Monica Macovei proba o mustaţă stil Hitler. «Scuzaţi-mă, domnule», am bâiguit, ieşind afară. Doamna Macovei a început să ţipe. Din şifonier a ţâşnit Mihai Neamţu, îmbrăcat în costum de pionier. Cei doi s-au luat de mână şi au fugit pe hol.

I-am spus nevesti-mii să încuie bine uşa, să nu ne trezim cu o comisie de disciplină-n pat. Am adormit greu. Auzeam câte un gâlgâit sinistru la fiecare zece minute. Am crezut că e vreo ţeavă de la baie, dar e foarte probabil să mă fi înşelat, mai ales că dimineaţă am descoperit că fusesem cazat chiar lângă camera preşedintelui.”

(va urma)