Vrei sau nu să o recunoști, atmosfera latino captivează. Dacă nu ești fan al lui Jennifer Lopez sau Ricky Martin, poți aprecia acest univers și altfel, de exemplu prin prisma Cesariei Evora, a lui Manuel „Guajiro” Mirabal sau Jesus „Aguaje” Ramos.

De altfel, ultimii doi fac parte, așa cum știu cunoscătorii, din celebrul Buena Vista Social Club, care încântă de ceva ani urechile melomanilor amatori de muzică latino de cea mai bună calitate. Un sound profund și elaborat, care spune multe povești, vesele sau triste.

Dar nu despre cei 13 magnifici din Buena Vista Social Club vrem să vă povestim în această emisiune ci despre o crâșmă ieșeană cu un nume oarecum similar – Buena Vista.

Merită sau nu să îi treceți pragul și să vă cheltuiți banii acolo?! Citiți mai la vale și hotărâți voi înșivă.

Un alt OZN la Iași

Restaurant "Buena Vista"

Spuneam, în numărul trecut, că ne-a fost dat să avem o întâlnire de gradul trei cu un OZN chiar în buricul târgului, pe lângă complexul de tristă (viitoare) amintire, numit Palas. Dar nu despre minciuna din mijlocul orașului vrem noi să vorbim azi ci despre un restaurant pe care, dacă ești inspector guvernamental în Ministerul Turismului, n-ai de unde să-l știi. Pentru simplul motiv că n-are clasificare oficială. Și, dacă n-are, atunci nu există, nu?!

Bine, acum ar putea să mai existe o problemă – ce se întâmplă dacă ești inspector guvernamental și nu ți-ai luat șpaga? Unii spun că ți-ai plimba solicitanții de clasificare luni de zile pe drumuri, până pricep că trebuie să „dea dreptul”. Alții spun că se mai întâmplă să ai surprize, să iei și două stele în plus, pe criterii care scapă unei minți normale dar care intră în atribuțiile unui om plătit din bani publici pentru a face clasificările în județul Iași.

Și nu vorbim prostii, pentru că aici, unde se întâlnește interesul public cu cel privat, e un os zdravăn de ros. În fond, legea spune că fără o asemenea patalama nu prea ai cum să-ți desfășori activitatea de „structură de primire turistică cu funcțiuni de alimentație, destinate servirii turiștilor”. Adică, pe înțelesul tuturor, de crâșmă. Deci, iată belciugul pe care un particular îl are în nas și de care oficialul cu pricina îl poartă cum porți un taur. De ce? Păi… pentru că poate!

Dacă încerci să deslușești această poveste, ți se cam croșetează circumvoluțiunile. Așa că o lăsăm baltă. În fond, cine suntem noi să impunem respectarea legii?

Vorbim despre OZN-uri, nu-i așa?!

American latino sau cubanez?

Ne-am obișnuit de mult ca, în viața de zi cu zi, să ne lovim de paradoxuri la tot pasul. În fond, e un paradox că încă mai existăm ca nație, după toate loviturile bandiților care ne conduc de douăzeci și ceva de ani. Și, de ce să nu recunoaștem, după loviturile pe care ni le dăm între noi, că nimic nu se învață mai ușor și mai rapid decât drăciile.

Dar nu despre paradoxuri vrem să vorbim în această emisiune ci despre un restaurant de pe strada Petru Movilă nr.43. Adresa am luat-o de pe situl lor de pe internet pentru că, așa cum vă spuneam, această adresă e de negăsit prin scriptele de clasificare.

Stabilimentul se cheamă Buena Vista și, lăsând la o parte chestiunile de legalitate, e chiar ok. Se mănâncă bine iar atmosfera e chiar aia despre care vorbesc pe situl lor de internet. Adică latino.

Vorbind de situl de internet, am senzația că au folosit niște culori cam sumbre pentru ce e pe acolo, prin lumea cu sânge fierbinte de dincolo de ocean. Am avut ocazia să-i cunosc pe oamenii ăștia la ei acasă, așa că e de presupus că Buena Vista are mai degrabă un specific cubanez sub dictatură decât apropiat fierbintelui stil latino/sud-american.

Precizare – când vorbesc despre dictatura cubaneză, mă refer mai mult la cea a lui Fulgencio Batista decât cea a lui Fidel Castro. La urma urmei, Fidel a reușit, cu ajutorul lui Che Guevara, să-i facă pe toți la fel. Adică săraci lipiți pământului. Pe vremea lui Batista măcar se mai mișcau ceva biștari…

Măncare bună dar… cu lipsuri

Bun, deci Buena Vista se apropie mai mult de El Lider Maximo și El Comandante decât de tangoul argentinian.

Într-un fel, chiar avem de-a face cu o revoluție, pentru că mâncarea e bună „pe bune”, stimați telespectatori! La alte crâșme cu pretenții din Iași se întâmplă, aproape fără excepție, ca doar unul din patru meseni să fie bucuros de ceea ce are în farfurie. În cazul găștii cu care am fost la Buena Vista, toți ne-am declarat mai mult decât mulțumiți. Chiar plăcut surprinși. Bine, am rămas tablou când am aflat că nu au guacamole.

Curios lucru e că și chelnerul a rămas la fel de… tablou. După câteva vorbe, ne-am dat seama că omul habar n-avea de existența delicioasului preparat făcut din avocado. Ca să lămurim treaba, un restaurant cu specific latino în care nu găsești guacamole e ca și un restaurant cu specific românesc fără salata de vinete. Adică… cam dă cu virgulă.

Revenind la cele bune, chiar și desertul a fost mai mult decât apreciat. Cel puțin în cazul meu, cheesecake-ul a fost sublim. Puțin mai dulce decât la mama lui, pe partea cealaltă a Atlanticului, fără limes (lămâi verzi) și cu ceva dulceață cam multă scăpată pe deasupra dar în niște parametri mai mult decât rezonabili. Dacă îmi permiteți o analogie, e ca și cum un meloman ar da peste un cover la fel de plăcut simțurilor ca și originalul, poate chiar cu un parfum local.

Altfel spus, ori că e carne, ori ca e fasole, ori că e un desert, mâncarea la Buena Vista e „muy bueno”. Iar muzica e „de acolo”!

Vraja nopții

Să vorbim puțin și despre ambianță. Ar fi păcat să nu vă intereseze aspectul, pentru că farmecul locului este dat, aș îndrăzni să spun, 80% de ambianță.

Așadar, de cum ai intrat la Buena Vista, începi să savurezi o atmosferă latino autentică. Când spun asta, nu mă refer la chestii gen Ricky Martin sau Jennifer Lopez, ci mai degrabă la ceea ce cred că era Havana înainte de Golful Porcilor. Pentru a înțelege ceea ce vă spun, faceți tot posibilul să ajungeți la Buena Vista în crepuscul sau după lăsarea întunericului. Ziua, toată această vrajă nu există, pentru că, altfel, o privire pe fereastră te aduce brutal în realitate – nu orizontul oceanului, nu palmieri, nu domnișoare ciocolatii cu forme apetisante…

Dincolo de iluminatul discret și foarte bine gândit, decorul are și el contribuția lui la ceea ce e Buena Vista. Se cunoaște că a trecut pe acolo un om care știe ce înseamnă stilul. Obiectele decorative, de pe pereți sau nu, sunt de foarte bun gust. Sincer, chiar m-am mirat că n-am dat peste un kitsch, așa cum ne-au obișnuit aproape toți șmecherii care și-au făcut crâșme. Știți voi, genul „Dacă iese banu’, ce mama dracu’ mai vor și ăștia?!”

Muzica e la fel de plăcută, ritmurile fiind cele la care te aștepți. În plus, chiar dacă le auzi foarte bine, sonoritățile latino-americane nu te împiedică să te înțelegi cu cei de la masă, de lângă tine.

Bile negre

Acum, ce să zic, nu e totul chiar paradisiac la Buena Vista. Și voi începe cu servirea.

Din ce spun unii care au mai fost pe acolo, cică ar fi o diferență între „tura fetelor” și „tura băieților”. În ceea ce ne privește, amicii mei și cu mine, am avut parte de un chelner care, la început, ne-a vorbit puțin cam de sus. După ce i-am pus câteva întrebări și i-am dat ceva sugestii vis-a-vis de mâncare, prin care omul și-a dat seama că are de-a face cu niște cunoscători în ale latinității americane, a virat-o la 180 de grade – nu mai ridica privirea din pământ și se fâstâcea de fiecare dată când îi ceream ceva. Până la un punct, chiar a fost amuzant! După aceea, era penibil.

O altă bilă neagră, cam cât o ghiulea de-aia de se pune la picioarele ocnașilor, a fost fumul de la demisol. Sunt fumător însă, stimați telespectatori, fumul de trabuc îți încețoșa ochii și te ustura nasul de avea impresia că ai nimerit într-o zonă unde s-a dat cu gaze de luptă. Bănuiesc că aveau o problemă cu instalația de aerisire, altă explicație nu văd. Păcat, încăperea arată destul de bine și ne-ar fi plăcut să stăm acolo!

O altă bilă neagră este că nimeni nu te întâmpină. Bine, neavând clasificare, nici nu știi ce pretenții să ai, că de exemplu la trei stele nu e obligatoriu. Dar ideea rămâne în picioare, mai ales că, terasa fiind închisă, a trebuit să bântuim puțin pe ici, pe colo, până am dat de locul potrivit.

Mi-aș trimite un prieten la Buena Vista?

Dacă amicul meu ar fi nefumător, i-aș recomanda să aibă mare grijă la cel nivel stă. După cum v-am relatat mai sus, chiar și pentru fumători e destul de greu la demisol. Apoi, atenție la chelneri (sau, cel puțin, unul dintre ei), că încearcă să te aburească dacă nu știi ce și cum să ceri!

Una peste alta, mi-aș trimite un prieten la Buena Vista pentru că, în ciuda celor câteva bile negre, localul este ok. Rămâne să-și rezolve problema cu clasificarea pentru că, dacă n-o fac, s-ar putea să nu mai găsim crâșma acolo data viitoare când ne-or purta pașii pe strada Uzinei. Ceea ce ar fi păcat, pentru că am petrecut un timp agreabil, într-o atmosferă cuban latino veritabilă.

Făcând un rezumat, Buena Vista înseamnă mâncare bună, băuturi fine, o toaletă în parametri, plus o ambianță chiar interesantă. Reiau atenționarea legată de clasificare, care e o chestiune mai serioasă decât pare la prima vedere. Poate că, la fel cum s-a întâmplat și altă dată, se vor lua măsuri după apariția articolelor din „Topul Crâșmelor” și se va intra în legalitate. Repet, nu avem niciun interes să băgăm pe nimeni în cofă, doar relatăm ceea ce vedem. În fond, legea e aceeași pentru toți și de undeva trebuie să înceapă aplicarea ei. Iar daca inspectorul cu pricina se lăcomește, există mijloace de a-l aduce pe linia de plutire. Luați exemplul celor de la Consiliul Județean, camerele video sunt destul de accesibile pe criza asta…

Nota generală pentru Buena Vista – 7.71

Un punctaj bun, care ar putea crește dacă ai găsi loc de parcare. Sau dacă ospătarii ar ști în ce loc lucrează și și-ar face puțin temele cu privire la specificul localului. Evident, ca să știe ce haleu servesc și nu neapărat să știe că Che Guevara a avut astm în copilărie sau că a murit în 1967, executat de CIA în Bolivia.

În ceea ce privește ambianța, e păcat că fumăraia de trabuc sabotează efortul unor oameni de a face ceva chiar select la Buena Vista. Prin urmare, nota n-are cum să fie prea mare. Unei doamne din grupul cu care eram i-au trebuit vreo câteva minute bune să-și revină după nici douăzeci de secunde de expunere la atmosfera din demisol. Iar asta nu se poate uita…

Pentru conformitate,
Mogulu’