Bogdan Apetri si Ularu Ana

Filmul românesc strigă după ajutor. Culmea, singurii care îl aud sunt occidentalii. Publicul din România este încă intoxicat cu filmele spectaculoase de la Hollywood cu bugete de milioane de dolari. Există, totuşi, regizori români încăpăţânaţi care, deşi au reuşit să-şi croiască un drum strălucit în carieră, în afara graniţelor ţării, revin mereu în locurile de baştină pentru a încerca să-şi re-educe conaţionalii.

A fost odată Iaşi

Un exemplu în acest sens îl reprezintă şi tânărul Bogdan George Apetri. Deşi s-a stabilit în SUA şi a urmat cursurile prestigioasei Universităţii Columbia, din New York, specializarea Regie de film şi Imagine, Bogdan a preferat să îşi lanseze primul film în România. Filmul „Periferic” a avut premiera pe 1 aprilie şi la Cinema „Victoria” din Iaşi.

Tânărul regizor, originar din Piatra Neamţ, a fost prezent la Iaşi, oraşul în care acum mulţi ani a fost student la Facultatea de Drept.

„Când eram în Iaşi, mergeam de 6-7 ori pe săptămână la film. Luam toate cinematografele la rând”, spune Bogdan care mărturiseşte că „acum, când mă aflu din nou aici, am o senzaţie ciudată. La „Victoria” am recunoscut doamnele care lucrează aici, sunt acelaşi de pe timpul când eram student. E păcat ce se întâmplă cu cinema-urile din ţară, chiar şi din oraş. E păcat că se desfiinţează şi se transformă în cu totul altceva. Putem lua ca exemplu cinematograful din Copou. Pe vremea când eram student, toată lumea se aduna de la toate căminele din preajmă să meargă acolo…”

„Periferic, filmul

Primul său film, „Periferic”, este o coproducţie româno-austriacă, cu un buget de doar 800.000 de euro. Acesta spune povestea Matildei, o deţinută care iese din închisoare cu o permisie de 24 de ore şi trebuie să-şi pună viaţa în ordine. Ana Ularu este actriţa care a construit şi a dat viaţă  personajul principal,  Matilda.

„Personajul a fost unul frumos, detaliat şi bine construit, mi-a făcut plăcere să îl interpretez”, spune  Ana Ularu.  Filmul, care este într-un ritm alert, încărcat de suspans, crează momente tensionate pentru personajele angrenate în poveste, având şi unele scene cu adevărat violente.

Despre aceste secvenţe, mai dificil de interpretat, actriţa spune că “nu cred că e timp să te opreşti şi să te gândeşti la unele considerente pentru că ai de făcut un rol până la urmă”, dar recunoaşte că cea mai grea scenă pentru ea a fost cea în care trebuia să îşi  îndrepte întreaga energie negativă către…un copil.

“Structura pe trei capitole mi s-a părut modul cel mai adecvat în care pot spune această poveste la nivelul cel mai banal – adică desfăşurarea ei. Matilda se întâlneşte cu cele mai importante trei persoane din viaţa ei în trei capitole succesive şi în felul acesta, foarte lent, imaginea ei începe să prindă contur. Aflăm, astfel, frânturi despre trecutul ei, ajungem să înţelegem situaţia sa actuală şi, în cele din urmă, întrezărim şi ce s-ar putea întâmpla cu ea în viitor. Dar imaginea ei nu este completă”, povesteşte tânărul regizor despre filmul său care a fost foarte apreciat în afara graniţelor ţării.

Premii doar în afara graniţelor

Şi-a început traseul la  Locarno, unde Ana Ularu a fost premiată pentru interpretare, şi a continuat la Toronto, Namur, Varşovia, Viena, Moscova, Cairo, Cottbus, Salonic, Rotterdam sau Göteborg. Printre cele mai înalte distincţii se mai pot menţiona şi Trofeul Golden Alexander, Premiul pentru Cea mai bună actriţă (Ana Ularu) şi Premiul Asociaţiei Criticilor de Film din Grecia, şi alte premii importante.

O premieră o reprezintă şi dubla lansare a filmului. Atât în cinematrografele din ţară cât şi în mediul online. În primă fază, „Periferic” va putea fi vizionat pe WEBKINO.RO cu prioritate în localităţile care nu dispun de săli de cinema, urmând ca, de la 1 mai, să poată fi urmărit din orice colţ al ţării.

În momentul de faţă, filmul românesc este cel care face cu adevărat performanţă. Pe drept cuvânt poate fi considerat drept cel mai important bun de export. Şi, dacă e aşa, atunci de ce tocmai noi nu îi acordăm credit? De ce să nu îi acordăm mai multă importanţă şi să îl susţinem cu adevărat? Poate a sosit momentul ca iubitorii români de film să-şi îndrepte atenţia şi către filmele autohtone. Asta, înainte de a pierde şi ultima brumă de cultură care ne-a mai rămas.