Mii de ieşeni de toate vârstele, proveniţi din centrul istoric al târgului, dar şi de la periferie, au îndurat frigul pătrunzător, considerând că nici un efort nu este prea mare pentru a cinsti, aşa cum se cuvine, Ziua Naţională a României! Răspunsul dat de autorităţi acestui val de entuziasm patriotic nu s-a lăsat aşteptat şi, în ciuda climatului sever de recesiune, la Iaşi a fost pusă în scenă poate cea mai consistentă şi mai bine organizată sărbătoare naţională, din câte s-au văzut la nivel de judeţ.

Fără a afecta bugetul local, autorităţile şi echipele de profesionişti din jurul lor au ştiut să capaciteze eforturile, deloc neglijabile, ale sponsorilor, oameni cu dare de mână şi cu simţul responsabilităţii faţă de societatea din care fac parte. Aşadar, surprizele şi bucuriile s-au ţinut lanţ, pe 1 Decembrie, la Iaşi, iar ceea ce s-a întâmplat nu este tocmai uşor de descris în cuvinte… Încă de la primele ore ale dimineţii, în spate la UMF au parcat două camioane pline-ochi cu militari proaspăt bărbieriţi, mirosind a aftershave “Cristiano Ronaldo”, de foarte bună calitate.

“Au sosit eroii noştri din Batalionul 151 Lupii negri!”, s-a auzit o voce emoţionată din public. Viteji, longilini şi bronzaţi, la solar sau în Afganistan, cu priviri semeţe, ce aminteau de căutătura aspră a strămoşilor noştri, “lupii” au stârnit ropote de apaluze din partea celor peste 9 mii de ieşeni adunaţi în Piaţa Naţiunilor. Defilarea nu numai că a fost un real succes şi un exemplu de disciplină militară, dar, spre bucuria asistenţei, a fost urmată de încă o defilare. De această dată, pe un podium special amenajat, au urcat frumoasele amazoane din “Asociaţia Fiicelor Revoluţionarilor Ieşeni”, bărbaţi de nădejde, care au luptat cu arma-n mână în decembrie ’89, pe canapelele din Casa Pătrată, pentru ca noi să avem dreptul să ne exprimăm liber! Spre cinstea şi onoarea amazoanelor noastre, nici frigul pătrunzător, nici emoţiile sau apropourile onaniştilor din public nu le-au putut opri să ne treacă în revistă părţi ce au ţinut de intimitatea mândriei noastre naţionale.

“Priviţi numărul mare de oameni care participă afectiv!”

Surprizele şi bucuriile s-au ţinut în continuare: lanţ şi ropote de apaluze frenetice s-au dezlănţuit atunci când, pe scena împodobită cu ghirlande şi blocuri de baloane colorate (beneficiind de condiţii profesioniste de sonorizare, de lasere şi lumini dinamice, de mii de waţi şi de efecte modern-europene), au început să urce nume mari ale muzicii populare autentice româneşti. Fanfara “Zorile”, îndrăgita trupă de dansuri ţigăneşti “Şucarii” sau grupul folcloric “Mugurelul” au înnebunit, rând pe rând, asistenţa, reuşind să o ridice la pragul psihologic necesar întâlnirii cu distinsa doamnă şi artistă populară, Laura Lavric. Îndrăgita şi atât de mult solicitata artistă a cântat cu căldură şi profesionalism, a ştiut să interacţioneze cu spectatorii, a spus bancuri noi sau adaptate, a lăudat în cuvinte simple, a produs veselie şi bucurie şi a promis că vine şi la anul! După doamna Laura Lavric, pe scenă a urcat un frate de peste Prut, artist de mare valoare şi polivalent, cu o voce care a impresionat prin acurateţe. Un artist popular excelent îmbrăcat, cu priză la publicul de toate vârstele!

“Anda!, Anda!”

Momentul artistic popular a fost urmat de unul modernist-apoteotic! Cu o intrare bine pusă la punct, demnă de orice scenă de talie mondială pe care urcă o trupă de calibru modern-european, şi-a făcut apariţia Anda Adam, o artistă perfectă, perfecţionistă şi exclusivistă! Publicul, în special cel tânăr, dar şi cel mai puţin tânăr, care de minute bune scanda “Anda!, Anda!”, s-a cutremurat la apariţia artistei, iar efluviile de adrenalină nu au mai putut fi stăpânite. S-a declanşat frumoasa nebunie, atât de aşteptată de un public numeros, participativ şi cunoscător!

“Sunt fericit şi conştient că anul viitor vom da o nouă dimensiune acestei manifestări, atât de îndrăgită de ieşeni. Priviţi cum se distrează! Priviţi numărul mare de oameni care participă afectiv!”, a declarat în faţa camerelor de luat vederi, cu un uşor fior în suflet şi o lacrimă abia perceptibilă în colţul unui ochi de economist, un înalt reprezentant al administraţiei locale.

Avem şi o bilă… neagră

În ciuda organizării de excepţie şi a eforturilor mai mult decât consistente depuse, sărbătoarea Zilei Naţionale de la Iaşi a fost umbrită, spre final, de un moment jenant din partea autorităţilor locale. Astfel, reprezentanţii zecilor de instituţii, comitete, organizaţii şi comiţii au depus coroane şi jerbe de flori la mormântului unui soldat al cărui nume nu-l cunoştea absolut nimeni. Bâlbâielile s-au ţinut lanţ şi, în timp ce reprezentanţii Prefecturii foloseau jenanta scuză că ar fi vorba de un mormânt “al ostaşului necunoscut”, oficiali ai Primăriei au căzut de acord să îl numească pe ostaş “Gheorghe de la Cernica”, precum cuviosul sărbătorit de calendarul ortodox la 3 decembrie. Atenţie, pe viitor la astfel de amănunte, stimaţi responsabili!

Daniel Şanca

P.S.: Călduroase mulţumiri colegului Val Andreescu, de la “Meridianul” de Vaslui. Fără oameni ca el, limbajul de lemn, încetul cu încetul, ar muri.