Un tânăr anonim a ars etapele ca nimeni altul. A avut o ascensiune fulminantă în politică: lipitor de afişe – şef la Cadastru pe filieră PNL – deputat ales în 2012 pe când avea doar 29 de anişori. Dă-ne, dom’le, reţeta, s-o aplice şi alţi tineri merituoşi

Ca să-i convingă pe liberalii anilor ’90 să-l aleagă șef, Mogoș a venit cu un dosar gros de cazuri câștigate ca avocat și cu o notorietate de numa-numa. Pentru același job, Oprea a venit cu un CV bazat, în care titlul de prof.dr. intra aproape la ”și altele”. Fenechiu a așteptat până la 35 de anișori să se vadă și el pe o listă de candidați la deputăție, deși venise cu bani, cu talentul de a mai face și pe alții și cu abilități organizatorice pe care nici dușmanii nu i le contestă. Cam așa era pe vremuri. De intrat, intrai în partid, da’ până să prinzi un post baban, rodeai la mere acre de-ți venea a râde. Cu timpul însă, pe prima scenă a politicii au început să ajungă tot felul de tinerei catapultaţi direct în prim planul vieţii publice. Ei, tocmai despre un june prim din ăsta, Costel Alexe pe numele său, vrem să vorbim astăzi.

Unde e creier, e creier
Tânăr de viitor, nimic de zis. Vrâncean de origine, cu liceul făcut în metropola Adjud, Costel Alexe a venit să facă facultatea la Iași. Na, mulți din provincie au făcut la fel. Face omul geografia, genul de facultate din care ieși prof de liceu, șomer sau emigrant. Făcut și masteratul, înscris la doctorat, iar amuși doi ani ieși și doctor în științe geografice. Ce să zicem? Unde e creier, e creier, dom’le! Mă rog, noi avem o părere proastă despre cei care ajung doctori înainte de a avea vreo experiență în știința respectivă, dar asta probabil doar pentru că ne roade invidia. Și Iorga a devenit doctor în științe la 29 de ani, în fond, nu? Am zice totuși că orice asemănare cu subiectul nostru se oprește aici. De acord?

Operator studii de piață|Să revenim. Ce face un proaspăt absolvent de geografie, după ce își ia licența? Din ce trăiești? Avem un vechi prieten taman în situația asta și cam de-o generație cu Alexe. Amicul și-a luat rămas bun de la părinți și nu s-a oprit până în munții Pădurea Neagră. Ăia din care izvorăște Dunărea. Germania. O țară normală, adică. Costel a ales să rămână și și-a luat un job de viitor: lipitor de afișe. Oups, scuze, lipitor de afișe a fost în politică. În viața civilă a fost operator de studii de piață. Adică? Adică un cetățean care te oprește pe stradă să te întrebe dacă îți plac biscuiții Poieni și de ce-i preferi Eugeniilor.

Departe de noi gândul de a-l lua la mișto. În fond, cu facultatea de geografie la bază, e greu să găsești un job ”în domeniu”. Doar creionam un portret. Costel a fost operator de studii ani buni. A și promovat, devenind un fel de șef regional la firma lui. Până la urmă totuși, s-a prins că nu e de el. Ca orice tânăr isteț, s-a orientat rapid. Spre un partid în care dacă obții medalia de aur la strâns scame de pe umerii șefului, doar cerul este limita.

Altă făină la moară
Ca tânăr liberal, Costel a devenit un fel de expert al partidului pe probleme de sondaje de opinie și consilier al lui Relu pe aceleași probleme. Job bun. Precedentul, Radu Prisăcaru, avea de-acum zurgălăi legați de coadă, iar Marius Dangă nu mai era suficient, că partidul era în creștere. Din acest moment, altă făină a început să se macine la moară.

Costel a fost angajat scurt la Oficiul de Cadastru, că doar tot cu hărți se ocupă, în fond. Bine, angajat era un fel de a spune. Ideea era să facă o mică vechime, până era zburat din schemă vechiul șef. Care a și zburat. Iar în vara lui 2012, Costel a preluat frâiele Cadastrului, dar și un fotoliu de consilier județean. Ce-l recomanda? Păi, culoarea carnetului de partid și cam atât.

Subţire în Parlament
Marile afaceri cu terenuri cam fuseseră făcute, așa că Alexe n-a avut mare lucru de făcut. Decât să aștepte să treacă timpul până la alegeri. Și să semneze ce trebuia, din când în când. La alegeri, avea promis un post de deputat. Toamna-iarna lui 2012 au fost vremurile în care USL câștiga orice. Așa a câștigat și Alexe, deși nici 5% din alegători nu auziseră de el. Cel mai probabil, procentul a rămas același.

Într-un an și mai bine de când este deputat, Alexe a rămas un mare necunoscut la București, ca și la Iași. Nimeni nu l-a invitat la vreo dezbatere televizată, să apere poziția PNL. Nimeni nu i-a auzit vocea în Parlament, în afară de momentul în care a depus jurământul. În rest, omul a depus 23 de declarații politice, frumos scoase la imprimantă și cam atât. A semnat vreo 18 inițiative legislative. De-ale colegilor, nu de-ale lui. O singură dată a avut o neclaritate și a pus o întrebare procurorului Daniel Morar cu privire la un dosar. Morar i-a răspuns sec că nu a întrebat unde trebuie (chestie de competențe, dar nu mai intrăm în detalii), dar dacă vrea neapărat să știe, să stea liniștit: se lucrează la dosar. Și gata. Asta e tot ce a fpcut alesul nostru în Camera Deputaților, dragi ieșeni.

Bani, bagă bani
Dar, că tot veni vorba de neclarități, avem noi una. Dom’le, Costel a făcut un credit de 50.350 de euro în 2009. Tot atunci, și-a luat un apartament de trei camere și 70 mp. Foarte frumos. Mulți tineri fac același lucru când vor să-și ia un locșor în care să-și înceapă căsnicia. Puțini însă pot face mișcarea nr. 2: trei ani mai târziu, același Alexe care nu avea bani de casă și a trebuit să se împrumute, a avut 51.500 de euro să-i depună la bancă. Bani albi pentru zile negre? Aşa o fi. Dar uite ce interesant evoluează un om politic: pe măsură ce avansează în carieră, averea îi este primenită.