Întrucât serviciilor le-a cam scăzut vigilența, fiind ultima sută de metri a mandatului președintelui Traian Băsescu, un reporter “Bârfa de Iași” s-a infiltrat în camera secretă în care actualul locatar de la Cotroceni își scrie jurnalul intim. Iată ce a descoperit în paginile strict-secrete:

–         Încep să-mi reintru în formă. Acum câteva zile am cobit despre Camelia Bogdănici, şi nici bine nu m-am trezit după o orgie bahică, că am aflat că şi-a dat demisia de la conducerea PMP Iaşi. Ar trebui să mă apuc să pocesc şi cu procesul lui Voiculescu. Adevărul e că numai paranormalul mă mai poate ajuta să scăp de el. Sau nea Gică Mateuţ, avocatul Varanului.

–         Iaca, s-au împlinit doi ani de când useliştii au vrut să mă dea cu cracii-n sus, cu referendumul lor de trei parale. Cu ocazia acestei frumoase aniversări, m-am dus în fostul garaj de campanie şi am frecat cu tandreţe torţa democraţiei, această Lampă a lui Aladin al cărei duh m-a ajutat să rămân în continuare jupân la Cotroceni. Am luat-o sus, în dormitor, unde mai fac din când în când voodoo cu ea. A vrut să se bage şi Nuţi în combinaţie, dar i-am explicat că nu e o chestie din aia cu baterii.

–         Apropierea alegerilor mă deprimă. Aproape că nu-mi vine să cred că voi părăsi palatul în noiembrie. Mai nasol e că am început să citesc cărţi şi mai deprimante: „Toamna paharnicului”, „Cronica unei mahmureli anunţate”, „Amintiri din mustărie”, „De veghe în lanul de secărică”…

–         Ieri i-am trimis un pachet lui Mircea, la penitenciar. Nişte homari, un coniac Martell, ceva uşor, de sezon. M-a sunat după aia că cică s-a deranjat la burtă, că o fi fost peştele stricat. Zice: „Traiane, ai grijă, peştele de la cap se-mpute!” Ce să-ţi spun, l-a apucat filozofia lui peşte prăjit! Oi fi având eu cap de batracian, dar să nu mă mai frece la icre cu aluziile astea de mormoloc.

–         Am văzut că ieşeanul ăla tocilar, MRU, îşi bate joc de Nuţi într-o scrisoare deschisă. Băi, s-a prostit lumea! Toţi se dau mari editorialişti prin presa centrală. Au, n-au treabă cu politica, îşi dau cu părerea. Păi ştie băiatul ăla de la Iaşi câte a înghiţit Nuţi ca să ajungă unde a ajuns? Dacă n-ar fi făcut pe şest nişte operaţii estetice, ar fi trebuit să aibă acum o guşă de pelican.

Mda, e clar, prostimea începe să-şi cam bage picioarele în cariera şi notorietatea mea. Păi dacă a ajuns chelnerul de la Cireşica să nu mă mai lase în local după ora închiderii… Mai face şi glume proaste, cică „Un’, doi, trei, patru, cine-i nu gata cu mandatu’, îl dau afară cu şpagatu’!” Noroc cu un nenorocit de pe trotuar, care, văzându-mă, m-a complimentat spunându-mi că arăt bine pe sticlă. Am uitat să-l întreb ce fel de sticlă, de coniac sau whisky?