Reporterii „Bârfa de Iaşi” au pus mâna pe jurnalul preşedintelui Traian Băsescu. Iată o parte din notiţele şefului statului.

–          M-am uitat ieri în calendar şi am constatat cu amăraciune că mai am doar patru luni de frecat menta la Cotroceni. Mă gândesc cu groază la ce voi face după ce-mi termin mandatul. O idee ar fi să iau cu mine vreo două – trei rafturi de dosare pe care să le citesc acasă, în tihnă. Poate că voi face şi un mic cenaclu, unde să invit tinerii procurori, să lecturăm din clasicii DNA iarna, la focul sobei.

–          Am auzit că PMP Iaşi are un nou preşedinte interimar, pe Petrică Movilă. Mie mi-e simpatic băiatul ăsta, de vreo 20 de ani e aceeaşi tânără speranţă a politicii ieşene. Mai ales că şi Nuţi îl acceptă, zice că e fidel cauzei băsiste. Ce mişto e să fii interimar, adică „între mări”. Cam cum eram şi eu în tinereţe, mereu între mări, între două oceane, între două luntri, între două brazilience. Eh, ce vremuri…

–          Apropo de Brazilia, n-am avut ce face şi m-am uitat la finala Mondialului, ca s-o văd pe Angela iar triumfătoare, ca peste tot. Om fi noi din aceeaşi familie a popularilor europeni, dar, ca în orice familie, muierea să stea la cratiţă, nu să bea şampanie din Pokalul mondial!

–          Mă tot bate la cap Nuţi că ce face ea după ce plec de la Cotroceni, unde să-mi găsească o altă cameră de protocol, în care să ne mai întâlnim pentru a pune ţara la cale. I-am zis că am un prieten la Constanţa care ar putea să ne dea ieftin o cambuză pe un pescador ruginit în port, dar Nuţi a strâmbat din nas, spunându-mi că degeaba am fost zece ani preşedintele României, tot cu vraja mării o ard. E clar, nu mă mai respectă, simte că mă ramolesc, că nu mai am prestaţie.

–          Am auzit că elevii din Iaşi, unde am învăţat şi eu cândva, au dat lovitura la Bacalaureat, nu mai puţin de 14 obţinând nota zece la examen, fiind primii pe ţară. Te pomeneşti că Băsescu Traian nu va fi mai cel mai celebru absolvent al Iaşului, ci cine ştie ce puchinoşi tocilari la mate, fizică şi alte spaime şcolăreşti? Oare cu cine să vorbesc acolo, să le mai închid apetitul pentru performanţă? La ISJ se pare că n-am cu cine discuta. Am înţeles că e acolo un inspector general, Camelia Gavrilă, care te face din vorbe de nu ştii pe unde s-o ştergi mai repede.

–          Cred că a venit timpul să renunţ la jurnalul ăsta şi să mă apuc de procesul – verbal de predare – primire al catrafuselor de la palat. Am o grămadă de chestii de lăsat celui care va veni după mine. Trebuie să fac curat prin pivniţă, să şterg covoarele de pete etc. În noiembrie, poate mă apuc din nou de scris, de data asta la un roman autobiografic. Poate mă ajută un sepepist să-l bată la maşină. Dar cum ăştia ştiu să bată numai manual….

– Sfârşit –