Fantomaticul preşedinte al inexistentei filiale a Partidului Conservator a fost recent numit în funcţia de vicepreşedinte al Autorităţii de Administrare a Activelor Statului. Salariu mişto, maşină la scară, poziţie socială înaltă. Păi aşa tot să faci politică, tată

Când televiziunile vor să exemplifice viața grea a bugetarului de rând, standardul impune găsirea unei familii de profesori de liceu. De preferat, profi de materii de-alea imposibile, gen sport și istorie, la care n-ai nicio șansă de a-ți rotunji veniturile cu niște meditații profund ilegale. În lipsă, se poate alege și un cuplu mai puțin disperat, gen fizică-franceză. Sunt genul de profi care pot, cu puțin noroc, să prindă niște elevi ciudați la meditații. Vreunul care vrea să dea la medicină ca să poată emigra mai apoi în Franța. Și într-un caz, și în celălalt, după 25 de ani de muncă, cuplul profesoral va avea unul-doi copii, un apartament cu două camere, o Dacie sau, maxim, un VW vechi de vreo 10 ani, luat pe mai nimic la mâna a treia, a patra. Şi asta doar dacă au prins meditații din plin.

Dacă nu cade, pică
Eh, cam de un astfel de cuplu vom vorbi azi. Dar e un cuplu care intră la categoria excepția care confirmă regula. El, Șalaru Vasile – fizică, ea, Șalaru Camelia – geografie-franceză. El, prof la ”Ibrăileanu”, după ce a trecut prin liceele din Răducăneni și Miroslava. Leafă de 1.700 lei. Ea, profă la școala ”Titu Maiorescu”, leafă 1.400 lei. Un apartament în Iași, unul în București. Un copil. Un VW fabricat în 2009. Economii de 48.500 lei. Decent, pentru doi oameni la 50 de ani.

Responsabil de rotunjirea veniturilor este, în orice familie, el, că doar de aia e capul clanului, nu? Ei, Vasile-al nostru s-a dat peste cap și-a făcut ce-a putut. S-a învârtit de un post în producție, la Retrom și Remar Pașcani, pe postul de adjunct de tăietor de frunze la câini. Sau, mai exact, pentru a nu fi chiar răutăcioși, pe postul de consilier. Tot aia. 950 lei în plus lunar nu e mult, dar nici de lepădat. Iar cum consilier poți fi și fără să știi ceva anume în afară de fizica făcută în facultate, omul s-a băgat nițel și în politică, la Partidul Umanist. Conservator, mai pe urmă. Pe a cărui filială ieșeană o birjărește de vreo 5 ani. E imposibil de spus care e doctrina acestui partid și de ce ar atrage pe cineva dornic să-și pună capacitățile la temelia renașterii României. Pe Șalaru l-a atras nu că ar fi vrut să lupte pentru propășirea patriei, ci pentru că era genul de partid atât de rarefiat, că avea mai mult loc de desfășurare. Punct ochit, punct lovit: consilier județean. Încă 600 de lei în plus pe lună. Din două posturi de consilier, omul și-a dublat veniturile.

Politica paşilor mărunţi
Șalaru a fost întotdeauna adeptul politicii pașilor mărunți și făcuți în toate direcțiile posibile, că nu se știe de unde sare iepurele. Iar iepurele a sărit taman din menuetul politic pe care îl dansează de 5 ani. A trecut boss-ul partidului, Felix, prin Iași. Șalaru era prezent, l-a luat de mână să-i arate Palatul Culturii și Palatul Administrativ, peste care domnea Simirad. Vizita s-a lăsat cu un anunț surpriză: Simirad, propus candidat la președinția statului, din partea lui Felix. Gogoașa era enormă, dar cu ocazia asta s-a auzit la București și de Șalaru. Eh, pe urmă o luare de poziție fermă în apărarea lui Ciuhodaru, care la vremea aia era candidatul PC la Primărie. Mai pe urmă, o delimitare la fel de fermă de acesta și o apropiere hotărâtă de principiile liberale, că doar la București se pusese de alianța Varan – Antonescu. Mai o vizită a ministrului agriculturii, mai una a ministrului IMM-urilor, ambii de la PC, la care Șalaru s-a băgat cât a putut în seamă. În rezumat, viață de provincie. Ploconeli cât încape, cărți de vizită împărțite peste tot și speranța în mai bine.

O sinecură
Iar mai binele a venit. Tot via București. Că, deh, mai nou PC a reînceput să se apropie de PSD. Sau, mă rog, invers. Cum partidul are nevoie de Antene, trebuie să-i dea Varanului ceva la schimb. Niște posturi. Nu de șefi, că ar fi prea mult, dar de niște adjuncți, ceva. Cum ar fi, de exemplu, unul de vice, din patru posibili, la Autoritatea de Administrare a Activelor Statului. Fostul AVAS. Fostul FPS. Ăia cu privatizările. Iar pe post, din lipsă de altcineva disponibil – că și la București membrii PC îi înghesui într-o garsonieră – a fost propulsat Șalaru, ieșeanul nostru. Ca și alte mișcări ale lui, înseamnă un pas înainte. Financiar, cel puțin. În loc de 600 lei indemnizația de consilier județean + 1.700 lei leafa de prof = 2.300 lei, se trece la 3.300 lei lunar. Una mie în plus. Bașca mașină de serviciu și 400 litri de benzină lunar. Ce treabă are privatizarea cu fizica? Ei, na, de parcă ar trebui să aibă vreuna. Ce să zicem? Să-i fie de bine.