Criza a lovit puternic şi în învăţământ. Mai ales în cel privat. Durerea e mare, e ca şi cum ţi-ai scoate o măsea sau un dinte, fără pic de anestezie. Îţi vine să urli de durere. Şi lui Vasile Burlui îi vine să urle de durere. Şi studenţilor de la Apollonia le vine să urle de durere. Chiar şi profesorilor. E un cerc vicios în care fiecare are câte o problemă.

Capra, varza şi cu lupul
Problema studenţilor e că au nişte clauze abuzive în contracte. Iată două dintre ele. Una mai dureroasă ca alta. Dacă nu-şi plătesc taxa de şcolarizare la timp, adică într-un interval foarte scurt de la începerea anului şcolar, taxa creşte cu 50% în doar trei luni. Nu îţi vine să urli de durere că, spre exemplu, la Stomatologie plăteşti taxă pe an vreo 2.000 de euro, asta fără penalizări, înveţi şase ani (total de plată 12.000 de euro doar taxe de şcolarizare), iar la urmă rămâi mai ceva ca la dentist? Adică cu gura căscată?

Dacă te-ai săturat de Universitatea Apollonia şi vrei să pleci acasă la mama şi la tata, nu mai primeşti nimic înapoi. Asta deşi ai fost constrâns prin contract să plăteşti. Pentru această din urmă clauză, Apollonia a şi fost amendată. Astea sunt problemele studenţilor.

Necazul profesorilor e că salariile sunt minuscule şi se dau din când în când. Dar să zicem şi de problema lui Vasile Burlui. Care e mai mare decât toate celelalte la un loc. Profesorii predau degeaba la universitatea lui, iar studenţii învaţă şi plătesc tot cam degeaba. Colac peste pupăză, nici numărul studenţilor nu mai e ce-a fost. Acum, rectorul nu mai ştie pe unde să scoată cămaşa, să împace şi capra şi varza. De lup, ce să mai zicem?