Directorul Naţionalului ieşean, Cristian Hadji Culea, a fost amendat de către Curtea de Apel cu 1000 de lei pentru conflict de interese. Cu alte cuvinte, directorul teatrului îşi plătea propriile producţii regizorale. El centra, el dădea cu capul din punct de vedere financiar. Şi nu cu două, trei mii de lei, ci cu 20.000 de euro. Bârfa de Iaşi a surprins un dialog nocturn purtat pe holurile teatrului între Cristian Hadji Culea şi Beatrice Rancea, directoarea Operei din Iaşi. E cunoscut în târg că cei doi se au mai ceva ca şoarecele cu pisica.
„Beatrice Rancea: Ah, dumneata erai, domnule director! M-aţi speriat. O clipă crezut-am că mă aflu în a Fantomei de la Operă prezenţă.
Hadji – Culea: Oh, ce paşi potrivnici ai sorţii mi te-au scos în cale, scorpie ce-ţi joci fantasmele cu casa-nchisă?
Oho, biet slujbaş rătăcit prin tenebre funcţionăreşti, ce ştii tu despre a Thaliei lume plină de mister? Vei reuşi oare să ieşi vreodat’ din măruntele-ţi chilipiruri, pe care slujba de director ţi le toarnă-n buzunare?
Taci, vrăjitoare cu rimel îmbelşugat pe ale tale pleoape sfidătoare!
Cal bătrân şi fără minte! Oare ştii câţi monştri sacri ţi-au călcat pe dinainte, directori ai acestui teatru de poveste, zidit să fie al culturii ieşene nestemat de zestre?
Puţin îmi pasă de-al provinciei cultural destin, atâta timp cât nu-mi iese şi mie un ban peşin. Fetiţo, ia şi învaţă de la mine!
Actorii îţi sunt potrivnici, iar publicul fuge de al tău trist spectacol. Pentru a-ţi prevesti plecarea, nu-mi trebuie un oracol.
Cu sau fără public, mie îmi iese venitul bunicel, pentru că directorul Hadji Culea îl plăteşte pe regizorul Hadji Culea cum vrea el! Zic unii că ăsta ar fi conflict de interese. Auzi la ei, ce conflict dacă eu, regizorul, sunt eu, directorul, iar eu, directorul, sunt tot eu, regizorul?
Logica dumitale mă depăşeşte. Dar nu-i nimic. Poate că a venit vremea să avem şi la Iaşi un teatru al absurdului.
Dacă voi putea scoate bani din el, fără să-l ridic la rampa succesului, de ce nu?
Da, dar va trebui să-l ridici în altă parte, în alt decor. Clădirea Naţionalului ieşean e prea mică pentru noi doi, parol!”
