Capsula timpului în Parcul Expoziţiei din Copou. 1 Mai muncitoresc la Iaşi a fost unul cu adevărat deosebit. Munca şi „idealurile” clasei muncitoare au fost sărbătorite ca… în vremurile bune (comuniste): cu mici şi bere gratis din partea Primăriei Iaşi. Aleşii locali au venit dis de dimineaţă în grădina atinsă de iz primăvăratic a oraşului.

Vârstnici şi tineri au venit cu chef de viaţă să celebreze această zi liberă. Din păcate pentru cei care voiau să evadeze din rutina plictisitare a săptămânii de lucru,  distracţia s-a petrecut într-o duminică. Oricum, pentru tineri nu ar fi contat prea mult, deoarece pensionarii erau prezenţi într-o proporţie covârşitoare la eveniment.

Mesele lungi, la care se puteau servi micii gratuiţi (daţi pe bon cu tot cu muştar), erau dispuse pe întreaga alee a parcului, în şir indian. Toate se sfârşeau la capătul unei majestuoase scene, înfăşurată în blazonul Primăriei Iaşi.

Iaşi, capitală culturală

O mulţime de oameni se îmbulzeau spre locurile de unde hrana gratuită putea fi procurată: “Domnişoară, vă rog să staţi la rând, nu veniţi cu bonul în faţă!”, strigă unul din oamenii de pe partea opusă servirii. Tânăra răspunde prompt: „Doamna s-a băgat în faţa mea, eu eram aici dinainte”.

Razele soarelui îşi făceau şi ele loc printre ramurile copacilor, dar se împotmoleau însă, în fumul gros ce se ridica din micii aşezaţi pe grătarele încinse. „Ne-afumăm ca să crăpăm!”, strigă o femeie, nemulţumită de atmosferă.

Doamnele, trecute demult de prima tinereţe…de foarte mult, erau îmbrăcate frumos, ca acum 20-30 de ani, cu părul strâns într-un coc „elegant”. Aşteptau la mese, nerăbdătoare, ca domnii lor să le aducă delicatesele. De pe scenă, cineva striga insistent numele unei fete „Veta! Mi-ai stricat chiuveta”. Din păcate pentru participanţi, nu era Ştefan Bănică junior, ci doar un simplu interpret, încercând să amuze mulţimea. Şi a avut succes…cel puţin pentru două doamne care săreau într-un picior în faţa scenei, bucurându-se cu adevărat de lucrurile simple. Cei mai pretenţioşi spuneau: „I-au adus pe ăia de la Casa Tineretului să cânte aici”, însă nu se dădeau plecaţi.

O atmosferă de nuntă câmpenească putea fi resimţită la petrecerea zilei de 1 mai, de la Iaşi. Însă, exceptând fumul greoi care încărca aerul, pentru mulţi, alegerea de a petrece aici şi nu la marginea oraşului, lăsând munţi de gunoaie în urmă, se poate spune că a fost inspirată. Şi-n plus, aici nu găseai „fumuri”, doar fum şi prost gust. Dar nu-i nimic, ne-am obişnuit!