Ţărănistul care mi-a făcut safteaua săptămâna trecută a avut mână bună. Pe la uşa mea a început să le curgă poftele la tot felul de politicieni. Am remarcat o creştere semnificativă a liberalilor, foarte stresaţi în zilele divorţului de pesedişti.

Un moş pofticios
Aşa că am lăsat baltă lectura şi m-am aplecat asupra ferparelor politice din presa cotidiană. Mai toate deplângeau dispariţia din sondaje a lui Crin Antonescu, a cărui popularitate era îngropată la doi metri sub cea a lui Băsescu. Chiar începea să-mi placă meseria de analist politic, puteam să le distrag atenţia clienţilor în timp ce le cotrobăiam prin portofele. Primul venit pe săptămâna asta a fost un liberal respectabil, cu alură de profesoraş de ţară, scund, rotunjor, cu privirea mai pofticioasă decât a unui tânăr în călduri. Moşul avea experienţă, se vedea că mai călcase în hogeacuri cu puicuţe din alea crescute în mediu bio, nu la lampă artificială.

Ca un miel la rotisor
Cum a intrat, a şi început să ciocănească pereţii. Mi-a zis că avusese o experienţă traumatizantă, fiind filmat de servicii în timp ce freca menta în birou. L-am liniştit, spunându-i că, aici, singura persoană care va freca ceva voi fi eu. Supus, s-a lăsat întors pe toate feţele, ca un miel la rotisor. La ţigara de după, l-am întrebat de ce a rupt Antonescu alianţa. A fost incoerent în explicaţii, dar am reţinut ceva de paştele mă-sii. După un timp, a schimbat subiectul, evocându-mi frumuseţea plaiurilor sale natale de la marginea Iaşului. Am recunoscut zona de la Cârlig, unde făcusem cu fetele ani buni de orientare turistică pentru tirişti.

Aprecierea virilităţii
Înduioşată, i-am şoptit „tataie”, moment în care a tresărit, m-a privit ca un nebun şi a şters-o pe uşă. Noroc că, din experienţă, plătise înainte. Mai pe seară am mai avut un liberal, dar unul obişnuit, un muritor de rând. La întrebarea cu ruperea alianţei, mi-a zis aşa: „Duduie, eu nu-s nici cu unul, nici cu altul, dar se ştie că e periculos să dormi cu crinii în aceeaşi cameră”. Judecând după evoluţia unor segmente anatomice în urma masajului, mi-am dat seama că e adeptul aripii Tăriceanu. Cum recunoaşterea şi aprecierea virilităţii au reprezentat dintotdeauna principiile de bază ale evoluţiei mele sociale, am fost cucerită de doctrina pe care mi-a expus-o în doi timpi şi trei mişcări. M-am gândit apoi la stupizenia care zice că în spatele fiecărui bărbat de succes se află o femeie puternică. Aiurea, poziţia e inversă, perverşilor!

(va urma)