Doamne ocroteşte-i pe români! Ocroteşte-i şi pe cei care vor să devină medici. Că întunecate sunt căile medicinei. Şi scumpe sunt preţurile de promovare a unui examen la UMF. Pardon. Scuzaţi. Care preţuri?! Şpagă se cheamă. Că suntem la rubrica „Jurnal de şpagă”. La UMF, şpaga e sport naţional. E pe categorii chiar. Fiecare plăteşte diferenţiat. În funcţie de facultatea la care studiază. În funcţie de anul în care este. Aşa cum era normal, studenţii de la asistenţă medicală au tarife mai mici. Că doar când vor fi asistenţi nu vor câştiga din salarii şi atenţii la fel ca medicii. La medicină preţurile sunt pe măsura funcţiei pe care urmează să o ocupe studentul. Asta dacă va da la timpul potrivit, şpaga potrivită. Dar să vă explicăm cum e cu şpaga pentru studenţii de la medicină. Cu cât te apropii mai mult de licenţă, cu atât şpaga creşte. Cea mai mare şpagă este cea pe care o dau stundeţii din ultimul an. Asta în cazul în care îşi doresc să intre în licenţă. Păi cum să nu-ţi doreşti după şase ani de muncă. Îţi vine să dai oricât, numai să ajungi să începi să primeşti şi tu ceva. Aşa se face că studenţii de la medicină din ultimul an ajung să dea şi 1.000 de euro pentru o restanţă. Asta, desigur, de dragul licenţei. Nu că nu ar avea ce să facă cu banii. Dar nici profesorilor nu credem că le strică ceva parale în plus. Business is business.