Mastodontul din capăt CUG e mai inutil ca o găleată plină cu nisip răsturnată în deşert. Numit pompos Centru Expozițional ”Moldova” e, în fapt, o hardughie, un mausoleu, cu care Consiliul Judeţean nu ştie ce să facă.

Se dă un oraș, vai de steaua lui, prin care nu trece nimeni, niciodată. Un oraș dintr-ăla, de provincie prăfuită, în care cel mai bengos eveniment este târgul de vaci de sâmbătă. Ce faci să-l faci mai mișto de-atât? Păi, faci târgul mai mare și îl ții deschis și vinerea, logic. Ca să fii sigur, mai pui niște tarabe, să aibă lumea unde să-și expună ce are de expus. Eh, cam așa o treabă s-a apucat Consiliul Județean să facă acum vreo 10 ani. Încă erau așa numitele ”fonduri de pre-aderare”. Adică UE dădea niște bani și nu prea ne întreba ce facem cu ei. Drept e că, la momentul ăla, și noi ne gândeam serios cum să ne facem temele mai bine ca să nu se supere UE pe noi și să ne lase pe de lături. Cert e că i-am păcălit. Iașul are nevoie și de altă sală de expoziție în afară de Sala Polivalentă, le-am zis noi, iar ei s-au executat. Ne-au dat 5 milioane de euro să facem altă construcție, cu sală de expoziție, birouri și tot ce trebuie. Cu alte 1,7 milioane de euroi trebuia să sară guvernoiul, iar încă un milion și-oleacă urma să fie contribuția locală. Până la urmă, clădirea s-a făcut. Cu scandal, că în loc să se termine lucrările în 2008, ultima bidinea cu var s-a dat de Crăciun, în 2010. În loc de 8 milioane de euroi, s-a ajuns la un cost de aproape 9 milioane, bașca TVA. După care, s-a cam terminat totul.

O mare vrăjeală
Ideea de la care s-a plecat în construirea primului centru expozițional din Iași era generoasă. Anual, 1.600 de firme urmau să se calce în picioare pentru onoarea de a-și expune marfa la noul Centru Expozițional ”Moldova”. Nici măcar nu era un obiectiv foarte ambițios, că numai în Moldova sunt 47.000 de firme mici și mijlocii. De altfel, o cincime dinte ofertanți ar fi urmat să provină din alte zone ale țării. Din întreaga Regiune de Nord-Est, ba chiar din întreaga țară, toți cei care aveau ceva de vândut ar fi venit la Iași să caute clienți. În fiecare an, trei noi firme de organizare evenimente urmau să folosească centrul pentru a-și demara afacerile. Așa numita ”incubare”. Tot un obiectiv menționat în proiect, și pe baza căruia UE ne-a dat banii, era ca programul expozițional să cuprindă anual minim 15 evenimente din cele mai diverse domenii: construcții, mobilier, amenajări interioare, agricultură, produse farmaceutice, textile, servicii etc. Mă rog, lăsând visele la o parte, probabil că singurul obiectiv îndeplinit de Centrul Expozițional a fost angajarea a vreo 30 de oameni care să se ocupe de administrarea clădirii. Că altfel, s-au organizat în trei ani de funcționare doar vreo două târguri cu profil agricol și unul cu și despre industria piscicolă, iar CJ s-a dat peste cap să facă rost de expozanți. S-a mai organizat și un forum de cooperare cu Republica Moldova și Ucraina, ca să nu stea clădirea chiar degeaba și cam atât. În paralel, Sala Polivalentă duduia de târguri.

E blestemat, nu alta
Într-un final, șefii CJ s-au gândit să aplice dictonul că unde face statul ceva, un privat face de zece ori mai bine, așa că au scos Centrul Expozițional la mezat. La concesionare, mai exact. L-ar fi vândut cu var cu tot, dar UE nu dă voie să-i folosești banii ca după aia să vinzi ce ai construit. Prețul concesionării a fost stabilit la 142.000 de euro anual, pentru o perioadă de 25 de ani. Mai ieftin nu se putea, că iar făcea scandal UE că-l dai de pomană. La licitație n-a venit însă nici naiba. S-a reluat. S-a reluat din nou. S-a reluat încă o dată. Ca să n-o mai lungim, s-au făcut vreo cinci licitații. În final, CJ chiar a înjumătățit suma cerută de la concesionar, dublând totodată durata concesiunii. 70.000 euro anual, timp de 49 de ani. În total, tot atâția bani ar fi strâns CJ, vreo 3,5 milioane euro, doar că în felii mai mici. Nici așa n-a mers, de-ai fi zis că bietul centru e blestemat, nu alta.

Fără soluţie
Blestemat și era. Încă de la pornirea proiectului, o hoașcă de vrăjitoare îl blestemase. Cu un blestem teribil, pe care nici adevărata bunică a veritabilei mame Omida nu-l mai putea dezlega. Iar blestemul s-a numit ”vad comercial”. Ca la toate întrebările complicate și aici există un răspuns simplu. Nimeni nu luase în calcul, la ridicarea Centrului, locul unde va fi făcut. El a fost construit pur și simplu acolo unde avea teren CJ, că luase de la Fortus, în contul unor datorii. Proiectanții s-au gândit că dacă pun și o parcare generoasă pe lângă centru, lumea se va năpusti să-și expună marfa acolo. Eroare. Problema cea mai tristă e că nimeni nu are nicio soluţie cu hardughia din CUG.