„Duminică era cât pe ce să trag o fugă la Bucureşti, să particip la mitingul de susţinere al lui Pleşu, dar mi-a fost că mă întâlnesc pe acolo cu tot felul de golani determinişti şi hermeneutici care, dacă m-ar vedea, mi-ar viola intimitatea sofistică cu tot felul de scule existenţialiste. Aşa că am stat cuminte acasă, excitându-mă printre rafturile Librexului. Bisnisul cu salonul de masaj nu prea mai mergea, aşa că aveam timp berechet să masez menta prin cosmopolitul Palas, unde deja pusesem ochii pe nişte tipi cufundaţi în lectura meniurilor de la Fratelli.

Un duş scoţian
Cu o cafea şi o aripă a Palatului Culturii în faţă, am stat mai bine de o oră gândindu-mă la existenţa mea amărâtă, de fată deşteaptă aflată la mâna unui peşte. A naibii telepatie, tocmai atunci m-a sunat patronul şi mi-a zis să vin repede la salon, că am un client. Mi-am jurat că ăla va fi ultimul şi că, după ce-l rezolv, îmi voi da imediat demisia, va fi ultimul serviciu al unei maseuze. Eram super nervoasă, mai ales că o văzusem pe şefa de promoţie de la engleză – franceză ronţăindu-i lasciv urechea unui tuciuriu pe canapelele de la Folie. Toate fetele capabile s-au ajuns, numai eu răzuiam bătăturile la toţi nenorociţii. Cu dracii pe mine, am intrat în apartament, ducându-mă direct la baie, unde am făcut rapid un duş scoţian.

Diva politicii
Când m-am întors în sufragerie, să cad din picioare şi alta nu! Era chiar Ea, diva politicii româneşti! Ea, Elena Udrea, se tolănise pe fotoliu, picior peste picior, şi mă privea cum priveşte o matroană la interviul de angajare pe o bacalaureată fugită de acasă. M-am înroşit toată, mai ceva decât pantofii ei de un roşu Ferrari, chit că erau Stuart Weitzman. Şi i-a scos uşor, oftând, întinzându-şi picioarele lungi şi bronzate. Doamne, parcă era Marilyn Monroe în dormitorul lui Kennedy. Mi-a întins apoi tălpile, spunându-mi cu voce joasă să le masez un pic. Ca o nebună, i-am căzut în genunchi, implorându-mă să mă ia de aici, să mă înveţe ce să fac ca să reuşesc în viaţă.

Sfârşit de carieră
Plictisită, a început să-mi toarne tot felul de chestii, că trebuie să muncesc pe rupte, să îmi iau vreo şapte licenţe de drept, finanţe şi apărare naţională, să fiu o femeie corectă, decentă, modestă bla bla bla. Simţind că mă ia peste piciorul impecabil pedichiurat şi epilat, a început să fiarbă sângele în mine, dar încă mă stăpâneam. Totuşi, poate că am exagerat un pic, sucindu-i glezna şi muşcându-i degetul mic, că a început să ţipe şi să mă pocnească cu Vuittonul peste faţă. A ieşit în viteză, urlând că va face ea curăţenie în ţara asta plină de fufe care nu ştiu s-o aprecieze. Imediat, mi-am strâns catrafusele şi am şters-o şi eu. Era limpede. Venise vremea să nu mai fiu la degetul mic al nimănui. Aşa că mi-am propus să ajung măcar la nivelul degetului mijlociu. V-am pupat!”

(sfârşit)