Victor Chirila

Ofticat că şeful său e hapsân după muncă şi nu-i dă atribuţii, Victor Chirilă, vicepreşedintele C.J. Iaşi, s-a apucat, acum vreo câteva luni de zile, în prag de seară, să scornească nimic altceva decât catrene pline de venin şi rimă împotriva celor care-l ţin închis/sechestrat în birou, precum un hârciog bătrân.

Nemuritoarea muză şi, bineînţeles, primul vizat de peniţa acidului Chirilă, nimeni altul decât Constantin Simirad, torţionarul acestui suflet sensibil de liberal de Bârnova.

Azi aşa, mâine aşa, Simirad, sau Bubu cum îi spune lumea, citea catren după catren şi ofta. Asta până când, deşteptat recent de o biată epigramă care-i bâzâia orgoliul precum un bondar în timpul somnului de după-amiază, acesta hotărî să dea piept cu reacţiunea. Păi, şi pe bună dreptate, totul …până la somn. Iată ce fu în stare nemernicul său de subaltern să aştearnă pe paginile veline ale blogului său.

„Ziua este din ce în ce mai lungă, iar de la ora 7 la ora 16 programul de lucru este infernal chiar şi pentru cineva foarte tânăr. Pe la 11 începe să clipească din ce în ce mai des, i se mai aduce un ceai sau un iaurt şi parcă începe să-şi revină. Mai primeşte pe cineva (dacă-i crapă măseaua), mai semnează plictisit câteva acte (dacă sunt urgente), se uită la ceas şi se înseninează brusc. S-a făcut de ora 13. Cheamă şoferul şi …dus este. Pentru a-şi încheia mandatul Bubu vrea să fie un domn. Foloseşte la prânz patul. Pentru…câte-un pui de somn”, se încheia misiva mişelului vice.

Spulberată fiindu-i tihna patriarhală, Bubu se dădu cu greu jos din pat, îşi dete scufia pe ceafă, îşi aruncă halatul peste burta-i rozalie, se apropie de birou, aprinse lampa şi începu să scrie – „A tot cerşit trei ani săracul,/Să i se dea vreo competenţă/ Când i s-a dat şi lui, la dracu!/ S-a pricopsit c-o impotenţă!”.

Asta da virulenţă, monşer! „Ori să se îmbăţoşeze, primesc! Dar să nu se schimbe nimic. Ori să nu se îmbăţoşeze, dar să ştiu şi eu”. Am zâs.