”Vi-l mai amintiți pe Zdreanță, cel cu ochii de faianță?” Chiar zdrențăros nu e omul de care vom vorbi, chiar dacă poartă costume ieftine și a declarat că are doar o mașină veche de fo’treizeci și trei de anișori. Mai corect, ”purta” și ”avea”, că de o bucată bună de vreme nu prea l-a mai văzut lumea la ochi. Răspunde la apelativul Daniel Oajdea, iar în 2008 rupea gura târgului câștigând un mandat de deputat din partea PDL în Colegiul Dacia-Alexandru, după o campanie electorală feroce. O campanie dintr-aia, cu atacuri la persoană, croșeuri de stânga-dreapta, șuturi la gioale și alte alea. Oajdea era deja călit în certurile din Consiliul Local, unde era recunoscut pentru stilul franc și deschis cu care combătea. Clănțău, ar spune răutăcioșii. Incomod, ar spune fanii.

Miting împotriva PDL
Așa de incomod, că a reușit în doi ani să se pună în dinți până și cu partidul al cărui membru era, printr-o serie de mutări populare, ca să nu zicem populiste, și care nu l-au costat aproape nimic. Cea mai spectaculoasă a fost un miting organizat în fața Palatului Culturii împotriva tăierii salariilor și pensiilor operate de Guvernul Boc. Nu mai ținem minte care din ele: Boc I, Boc II… tot aia. Altfel spus, Boc se chinuia să explice poporului de ce trebuie să strângă cureaua de să-i sară ochii, iar Oajeda zicea că-i prost. Unii din partid, cum era greul arădean Gheorghe Falcă, l-au luat la mișto și au zis că n-are decât să facă mitinguri, că nu se supără nimeni. De supărat, s-a supărat totuși conducerea filialei ieșene, care a cerut excluderea din partid. Nu de alta, dar era afectată încrederea electoratului local în tot PDL-ul. S-a lăsat cu excluderea din partid, la fo’ lună după miting.

Deputat la redistribuire
Și-așa a rămas Oajdea independent. Nu era nicio problemă. Putea candida din nou și ca independent, dacă ținea neapărat, doar că legea electorală e dură al naibii cu independenții. N-avem niciun deputat în Parlament ales ca independent, ceea ce știa foarte bine și Oajdea. Așa că, dacă tot era populist, la începutul lui 2012 s-a înscris în Partidul Poporului și a candidat din nou. Întâi la Primărie. Normal, n-a contat în ecuație, dar măcar a încercat. Obișnuit să trăiască intens, Oajdea a avut emoții și la alegerile generale din decembrie 2012. A luat bătaie zdravănă de la USL, care se știe că a câștigat fără probleme toate colegiile din Iași. A ieșit totuși deputat la redistribuire.

Unde-a dispărut?
Ei, și de atunci a cam dispărut din peisaj. Presei ieșene n-a avut niciodată nimic să-i spună, ca să transmită alegătorilor. Zero conferințe de presă. Ei, dar poate omul e prea ocupat în Parlament, spre binele alegătorilor, ca să mai aibă timp să mai povestească ce și cum. Mda, s-ar putea spune asta, dacă n-ar exista înregistrările ședințelor Camerei Deputaților. Sec, 12 luări de cuvânt în mandatul ăsta. În total, 15 minute și 58 de secunde de discursuri. Cel mai mult a vorbit la dezbaterea bugetului de stat pe 2013: 5 minute și 27 de secunde. Da’ din bucăți, nu deodată. Omul a propus amendamente și le-a susținut în câteva cuvinte. La bugetul pe 2014 nu s-a mai agitat. Anul 2013 fusese anul lui de vârf. Anul în care a depus singura lui declarație politică, un fel de protest că statul ia bani de la fumători și nu-i cheltuie ca lumea. Ca paranteză, tot în 2013, a reușit să-și facă mașina colac în jurul unui copac, la Ciortești. Stați liniștiți, că n-a pățit nimic. Doar una din cele două fete din mașină a fost rănită, dar nu prea serios. Fete? Angajate la cabinetul parlamentar, răilor, la ce vă gândeați? Ca să fim răutăcioși, am remarca totuși că mașina în care era, un Volkswagen Passat, nu apare în declarația lui de avere, în care se mândrește doar cu un Opel Ascona antic. Dar nu suntem răutăcioși.

Şase interpelări
Ca să nu părăsim domeniul parlamentar, mai zicem că nu prea l-a interesat ce fac miniștrii. A depus doar şase interpelări de când e parlamentar, așa că nu prea i-a stresat pe membrii Guvernului. L-a stresat totuși pe ministrul mediului, pe care l-a întrebat dacă la proiectul de amenajare a Bahluiului s-au folosit toate cantitățile de material pentru care s-au încasat banii. Parcă-l și vedem pe Attila Korodi (sau Korodi Atilla, că ungurii sunt pe invers când e vorba de nume) calculând transpirat: ”5 roabe ciment la podul Trancu, pe 17 august. 300 kg fier beton, din care cinșpe furate de localnici lângă podul Metalurgie. 300 litri motorină la excavatorul IS 28 DOF, din care 50 s-au scurs pe pământ sau în buzunarele mecanicului la 25 septembrie”. În rest, pe linie parlamentară, Oajdea s-a lipit de ce înseamnă beneficii. Mai o șefie de comisie, mai o plimbare de cinci zile în China la un congres de astronautică, deplasarea costând statul roman fo’ 8.000 de leuți… Dintr-astea.

Cu ce-şi ocupă timpul?
Bun, dar dacă și în Parlament omul se cam face că face treabă, atunci totuși, ce face? Păi, la prima vedere, cheltuie. Când a devenit deputat, avea în conturi 35.000 de euro. Când și-a terminat primul mandat, mai avea 16.300 de euroi. Acum, are 19.000. Am zice că omul cheltuie la greu în campania electorală și recuperează pe urmă. Cel puțin, așa pare, la prima vedere. Adică, este un deputat cinstit, care nu fură. Măi, să fie! Or fi existând? La a doua vedere, omul stă pe net. A, nu ca să-și umple site-ul propriu cu detalii despre ce și cât muncește. Site-ul propriu nu mai merge, deci varianta asta se exclude. Pagina de facebook explică însă mai multe. Ce-i place omului pe facebook? Păi, ”fabrica de poze”, ”superfilmulete”, ”L’humour avant tout”, ”e-amuzant.com” etc. Cam asta face un deputat ieșean în Parlamentul României.