Lui Iulică Mol îi filează lămpile: Ieșiserăm deunăzi la o plimbare pe strada Palat că n-aveam ce face. Știți panourile alea care îți arată câte locuri mai sunt libere în parcarea unui mall din zonă. Să ne sară ochii și mai multe nu. La ”parc” scria mare ”Full”, la supermarket – Full, numai la mall ce mai erau vreo 200 de locuri libere. Prima reacție a fost să ne punem ochii la loc și să ne mai uităm o dată. La fel. Pe urmă, ne-am dumirit. Nu năvălise nimeni miercuri la prânz prin zonă, nu erau super-promoții. Doar se defectase panoul. După câteva minute, și-a revenit. Măcar de-ar fi prima oară, dar s-a mai întâmplat. Dați-o naibii de treabă, dar trimiteți și voi electricianul, să mai schimbe lămpile.

Am făcut ravagii în piaţă cu topul femeilor sexy: Hai să ne şi lăudăm. Acum vreo săptămână, un freamăt de primăvară a trecut prin reprezentantele sexului slab, dar frumos de la noi de prin târg. Zece fete și doamne au luminat paginile ziarului nostru. Din alea zece, de vreo trei știm sigur că au citit cele scrise despre ele cu cea mai mare atenție. Când s-au lămurit că printre rânduri nu se ascundea nicio mârlănie sau ironie de doi bani, au început să fie emoționate. Săru-mâna, doamnelor. Știam că fetelor le plac complimentele, dar nu știam că e valabil și la doamnele politician. Mai scriem, dacă tot avem succes. Marfă avem cât cuprinde. Staţi pe fază că nici cu gândul nu gândiţi ce v-aşteaptă. Dar va fi tot aşa, ceva frumos, că doar suntem băieţi de asfalt, bine educaţi.

Angajaţi-vă la delfin, c-o să primiţi un stavrid: O fază mai puțin elegantă într-un mare business american din târg. Nu ăla nou-nouț, cel puțin deocamdată. În ăla vechi. Care angajează la greu, constant, râuri de tineri merituoşi. Să vă zicem nişte bârfe. Ce e urât din partea reprezentanților Unchiului Sam e că oamenii nu sunt angajați pe firma mare, ci printr-o firmă intermediară. Omul nu lucrează pentru delfin, oficial, ci pentru stavrid. Care ar fi problema? Ar fi. Că acolo unde sunt mulți angajați, se poate pune de-un sindicat. O chestie de-aia care să ceară lefuri mai mari, program de lucru mai lejer, sală de jocuri, zile libere pentru îngrijire copii, asigurări, diurne și alte avantaje pentru muncitorul de rând. Dar cum să faci un sindicat care să facă grevă la delfin, câtă vreme oficial muncești la stavrid? Simplu, nu? În fapt, şi americanii ăştia s-au adaptat realităţilor de la noi. Adică, au aplicat regulile de aur ale capitalismului de cumătrie, breveţie sută la sută românească.