Plictis: leberalii joacă la pariuri pe scorul de la alegerile de sâmbătă: Un anume șef al județului a fost destul de agitat în ultima vreme. Deh, războiul politic e greu. Ei, dar s-o liniști el sâmbătă, când leberalii își aleg șeful de feleală județeană. Distracția favorită a leberalilor de rând este să parieze pe rezultat. Că doar e partid cu democrație internă, cum se laudă și se știe că de asta au și pus doi candidați. A, nu se pariază pe numele câștigătorului, că de-atâta democrație, rezultatul se știe dinainte. Se pariază pe distanța dintre cei doi. Ultima oară, cota favorită era de 80% la 20%. Cum pentru cine? Păi, nu ziceam că o să se liniștească omul sâmbătă? Își face deja agenda pe duminică. Io-te, de-aia ne place așa de mult democrația de partid.

Cel mai barosan primar face mişto de portărei: Un primar milițian din cea mai bogată comună a județului a ajuns să fie scos la mezat. S-a năpustit o bancă pe o juma’ de hectar al omului, că premarele îl pusese gaj pentru un prieten. Prietenul nu și-a plătit creditul, gajul a fost scos la executare. Acum, sinceri să fim, 20.000 de iepuroi sunt banii de coșniță pentru premar, sau chiar mai puțin. De ce însă nu vrea să plătească, ci preferă să fie executat? Păi, simplu. Piața imobiliară e moartă. Nu se vinde și nici nu se cumpără mai nimic. Cel mult, câte un loc de casă. Sau mai degrabă, câte un loc de veci. Dar aici, în cazul lu’ dom’ premare, vorbim de o jumătate de hectar. Și tocmai asta e chichița. Până se vinde terenul ăla, îi ies peri albi oricărui executor. Și așa se scapă și cu creditul neplătit, și cu gajul neexecutat. Aţi priceput acum cam cum vine şmecheria?

Cum s-au bucurat unii degeaba de necazul lui conu’ Renu: Cea mai mişto chestie pe care o aşteptau cu sufletul la gură câţiva politicieni din târgul nostru pare că n-o să se mai întâmple. Şi e jale mare, plâng săracii cu lacrimi cât oul de prepeliţă. Pe scurt, treaba ar fi cam aşa: după ce Renu a fost dus pentru o perioadă la răcoare, mulţi şi-au frecat mâinile, şi-au suflecat mânecile şi au dat drumul la manevre ca să primească undă verde de candidatură pe colegiul de dipotat lăsat liber. Erau fo’ 2-3 liberali, un pedelist, unul de la forzza cinică, cică şi de la pmp ar fi fost măcar unu. Dar, poftim surpriză, cică în colegiul respectiv nu se mai fac alegeri că e unul de la minorităţi repartizat deja acolo. Dom’le, locul ăla lăsat liber de Renu îi făcuse pe unii să viseze cu ochii larg deschişi. Se şi vedeau în Parlament, frecând menta pe banii noştri. Nu le mai dăm numele aspiranţilor, că nu vrem să-i facem mai rău de cacao decât s-au făcut ei înşişi anunţându-şi deja neamurile să pună şampania la rece. Băieţi, mai aşteptaţi vreo doi ani, că vin iar alegerile şi-o să aveţi tot timpul din lume să luaţi iar bătaie. La vot.