„Uff, şi doar mi-am promis că nu voi mai merge în club cu fetele duminică seara. Şi că n-o să mai amestec lichiorul cu vodca, şampania cu berea, berea cu lichiorul, vodca cu berea. Uff! Acum am capul cât janta de la Merţanul tipului care m-a dus aseară acasă, nu mai ştiu dacă la el sau la mine. Oricum, cei 50 de euro pe care i-am găsit în poşetă au fost o glumă proastă. M-am simţit îmbătrânită, fără sens, umilită. Altădată făceam suta în 4 secunde, mai ceva ca un Lamborghini.

Pistol cu agheazmă
Ce înseamnă viaţa… Cum trec anii, iar noi nu ştim de unde venim, încotro ne ducem… Un’te duci, boule??! Intri în intersecţie ca berbecu’, nu te uiţi? Asta-mi mai lipsea, să-mi bulească unul maşinuţa. Sictirită şi îngreţoşată, am intrat în secţie, trântind şi buşind tot ce prindeam prin cale. Inclusiv un microscop de douăj’ de mii de euro, care s-a făcut ţăndări, chiar sub nasul şefului de laborator. Noroc că-l lăsasem cândva să-mi facă un exudat faringian în vestiar, aşa că-mi era dator, drept pentru care n-a zis nimic şi s-a apucat singur să dea cu mătura. De parcă n-aş fi fost suficient de şucărită, am şi fost chemată la salonul şase, să fac tratamentul unei babe care cred că avea o mie de ani. Mă dispera că-şi umplea noptiera cu tot felul de iconiţe şi crucifixe, tămâie, lumânărele, ce mai, un altar întreg. I-am şi zis: „Mamaie, ia fă-ţi repejor ordine pe aici, că fac alergie la misticism. Noi suntem oameni de ştiinţă!” Baba s-a enervat şi a scos un pistol de plastic din sertar, stropindu-mă cu agheazmă din cap până-n picioare.

Direct la Motel Bucium
M-am întors din salon şi mai afurisită. Nu le am cu religia, dar simţeam că deja începusem Săptămâna Patimilor. Şi cum stăteam în vestiar şi trăgeam o ţigară, brusc, am avut o revelaţie. Poate că meseria asta de asistentă medicală îmi fusese special sortită, să-mi spăl păcatele dintr-o viaţa anterioară. Cine ştie ce curtezană am fost cândva, la curtea vreunui rege cârlionţat. Sau poate că am fost amanta lui Herpecrat, iar acum m-am reîncarnat într-o obscură asistentă. Slavă Domnului că m-am reîncarnat în nişte ţâţe şi fund ca lumea. Da, trebuia să-mi găsesc repede un duhovnic, să mă spovedesc. Mă gândeam să mă duc la capela spitalului, dar era prea mică. La urma urmei, dimensiunile chiar contează. Aşa că m-am dus la Mitropolie. Chestia e că mi-a ieşit în drum un şofer pe o maşină de distribuţie medicamente cu care fusesem într-o vară la Mamaia. A zis că mă duce el, că are nu ştiu ce tifon de livrat la Providenţa. Şi dusă am fost, direct la Motel Bucium. Asta e, rămâne pe data viitoare. Dacă tot mă spovedesc, măcar să am material de băgat”. (va urma)