Zvonurile potrivit cărora prinţul Charles al Marii Britanii va renunţa la dreptul său de succesiune la tron pentru a deveni regele României, iau amploare în presa românească şi internaţională. Jurnaliştii de la cotidianul britanic „The Herald” relatează că, “după moartea reginei Elisabeta a II-a, pe tronul Marii Britanii ar ajunge prinţul William, în timp ce prinţul Charles ar deveni regele Carol al III-lea în România”.
Ce părere au ieşenii de un astfel de scenariu, aflaţi în cele ce urmează.
După ipoteza-şoc prezentată de cotidianul „The Herald”, şi jurnaliştii de la „Herald Scotland” notează că “deşi este republică din 1947, fascinaţia pentru Prinţul Charles este mare în România. Ca într-un basm modern, Charles vine să salveze o Românie săracă, din mâinile unor politicieni nu tocmai iubiţi de popor”.
Povestea a fost preluată rapid şi în Ungaria, unde a fost prezentată sub titlul „Un rege britanic pe tronul României. Ar putea fi prinţul Charles şi Camilla următorul cuplu conducător din România?“. În acelaşi timp, jurnaliştii de la saptămânalul congolez „Duma-Duma” se întreabă: “Cine este mai urât: Băsescu sau Charles? Va divorţa Charles pentru focoasa Elena Udrea?”.
Prinţul Charles: “Am anumite interese în această ţară”
Sigur că, deocamdată, suntem pe terenul speculaţiilor, însă un lucru poate fi considerat absolut sigur: moştenitorul coroanei britanice a depăşit de mult graniţele politeţii, afişându-şi, de câte ori are ocazia, dragostea pentru România şi, mai ales, pentru zona Transilvaniei. Luna trecută, în cadrul unei emisiuni TV, prinţul Charles a descris Transilvania drept „o comoară unică a Europei” şi a subliniat că strămoşii săi sunt legaţi de România.
„Genealogia arată că, din partea mamei, sunt un descendent al lui Vlad Ţepeş. Prin urmare, am anumite interese în această ţară“, a fost declaraţia, difuzată inclusiv în Marea Britanie, ce a aprins speranţele monarhiştilor români şi a speriat politrucii puşi doar pe căpătuială şi furat. “Ideea că Charles ar putea deveni regele României nu este una nouă. Charles a primit şi în 2006 oferta de a fi rege în România, dar atunci a refuzat. Acum, însă, situaţia pare că s-a schimbat”, spune analistului britanic Tom Gallagher.
“Eu am prins monarhia… Ce viaţă frumoasă era!”
Extrem de curioşi să vedem ce reacţii stârneşte în mintea oamenilor ipoteza ca România să redevină monarhie, iar soarele să răsară cu Charles în chip de rege, am luat-o la pas prin Iaşi, întrebând concetăţeni de toate vârstele, culorile şi necazurile ce părere au despre trebuşoara asta?
Dumitru Bostan (43 de ani, taximetrist): „Hai, dom’le, fii serios. A venit Charles în România pentru frumuseţile Transilvaniei, cum am eu chef acuma să fac o cursă gratis la Coarnele Caprei. Păi el, aşa urecheat cum e, cân’ o văzut ce buci sunt pe-aici, în comparaţie cu murăturile alea roşcate de la el de-acasă, ce-o zis: ia să-mi condimentez oleacă bătrâneţile. Aşa-i că-mi dai dreptate? Fugi de-aici cu monahia, că eu fac mii de kilometri pe zi şi-am văzut multe…”
Eduard-Ilie Bondeac (25 de ani, şomer): „Eu nu înţeleg de ce-ar veni cineva din Anglia în România, în loc să stea acolo doi-trei ani, să strângă nişte bani şi să-şi ia o maşinuţă mişto. În ziua de azi, nu se uită nici o fetişoară la tine, dacă n-ai o maşinuţă mişto. Dacă tot vrea să emigreze, să meargă în Spania sau Italia.”
Ileana Iordache (70 de ani, pensionară): „Mai bine nu mă-ntrebaţi nimic de urâtu’ ăla de prinţu’ Ciarls. Prinţ… moşneag cu acte şi el îi prinţ… Păi prinţ eşti la 20 de ani, nu la o sută! Mia mi-e ciudă că oamenii nu pricep că avem nevoie să ne reprezinte un preşedinte frumos, prezentabil, ca Cătălin Crişan sau ca domnu’ Adrian Năstase. Şi domnu’ Iliescu… nu era frumos, dar era prezentabil şi dădea pensii mari la lume. Nu ştiu de unde o ieşit nebunia asta cu Ciarls.”
Aneta Sacaliuc (91 de ani, decedabilă): „… un rege, din nou? Să te-audă Dumnezău, tinere! Eu ştiu ce înseamnă un rege, că am prins monarhia şi era tare frumos. Ţin minte că i-am furat lui tata, Dumnezău să-l ierte, banii pe grâu şi am fugit cu sor’mea, Dumnezău s-o ierte, la Bucureşti, unde am trăit amândouă c-un ofiţer cu monoclu, din Batalionul 4 Roşiori! Dumnezău să-l ierte… Ce viaţă frumoasă era! Ne plimbam prin Cişmigiu, serveam şpriţuri, citeam din Patul lui Procust. Aveam umbreluţe, dansam vals, foxtrot, cancan. Lumea s-o schimbat acum. Femeile îs proaste, boite şi crăcănate de greutăţi. Ne-ar trebui un rege!”
Ferdinand Stănescu (64 de ani, bulibaşă): “Nu ştiu să mă pronunţ… Decât să vine unu’ mai bun, poa’ să fie unu’ mai rău. Să vine, mai întâi, la noi între ţigani, să vorbeşte, să vedem ce dă şi mai discutăm. Noi am bate şi bani dă aur cu faţa lui, da’ are urechile mari şi iese p-afară. Hă, nu scrieţi asta, c-am glumit! Să vine, să discutăm, nu-i problemă”.