Unii oameni au un fler al afacerilor, ceva de speriat. Chestia aia numită ”intuiție feminină” în cazul sexului frumos și slab. Se prind de schemă înainte chiar ca schema însăși să fi început să se schițeze. Nu vin propriu-zis cu idei proprii, da prind o oportunitate exact când trebuie ca să devină milionari.

Nenorocul altora a fost ocazia lui
Un astfel de JR de Bahlui este și Costel Rădeanu. Nu-l vezi la TV, nu dă declarații în ziare. Tace și face. Bani. De ultimii vorbim în cele ce urmează. De prima lovitură importantă, nițel mai încolo. Cumva, CR și-ar putea anunța de pe-acum retragerea din afaceri, că ultima ar înceta să-i aducă bani doar în cazul unui cataclism atomic. Nenorocul altora a fost ocazia lui. A ars Sirajul acum doi ani, în niște condiții despre care s-a bârfit și răsbârfit? A ars. Ați mai auzit ceva de el de-atunci? Nu mare lucru, nu? A, mai știți ce era ăla Siraj? Că locul lui a fost luat în folclorul local de E-gros, creația lui Rădeanu.

Coduri de culori
Tot un Siraj, în fapt, atrage însă clienții mai ceva ca mierea muștele. Vechiul Siraj era cunoscut pentru prețurile mici la produse fără pretenții de calitate, un fel de Dragonul Roșu local. În E-gros, poți nimeri și marfă de calitate, dacă ai răbdare să cauți. Iar cei care caută sunt mulți, că în orice zi a săptămânii parcarea este plină, iar interiorul la fel. Între noi fie vorba, Rădeanu nu e chiar neica nimeni. A știut să organizeze E-gros în așa fel încât să știi ce găsești și unde, după o primă vizită. Culoarele cu linoleum de culori diferite sunt o idee pe cât de simplă, pe atât de eficientă. Merceria este pe culoarul roșu, ăia de la Vicovul de Sus pe cel portocaliu ș.a.m.d. După o vizită, deja știi cine, ce și unde. Sirajul era doar un fel de bazar, în care îți prindeai urechile căutându-l pe ăla de la care cumpăraseși ciorapi cu o lună în urmă. Spațiile unde poți să mănânci ceva au fost o altă idee de succes, tot simplă și eficientă. Un fel de mix între un mall și un supermarket pentru cei cu mai puține pretenții.

Poziţionat strategic
Bine, ca să fim cinstiți, marele atu al lui Rădeanu este că și-a pus complexul într-o poziție ideală. Nicăieri în târg nu mai poți găsi așa un vad. Tramvai din Copou, Canta sau Tătărași. Autobuz din Dacia – Alexandru. La doi pași de Carrefour Felicia, care nu degeaba a fost pus în Baza 3. Concurentul direct al E-grosului, Phoenixul din Bucium este prea peste mână pentru majoritatea ieșenilor. Dacă la Phoenix ajungi ușor doar din Bucium, Bularga și hai, Păcurari, la Rădeanu ajungi cam de oriunde. Doar din CUG nu. Dar dacă îi mai merge mult timp așa de bine, nu ne-ar mira să vedem o linie de autobuz și pe ruta asta.

Începuturile, în imobiliare
Costel Rădeanu e genul pe care mai bine nu-l întrebi cum a făcut primul milion. Nu de alta, dar s-ar putea să nu audă întrebarea. De exemplu, ar putea fi întrebat de relația sa cu un fost rector al USAMV. Undeva, în zorii capitalismului ieșean, adică acum vreo 10 – 11 ani, Rădeanu a pus mâna pe una bucată teren la stradă. La aleea M. Sadoveanu, mai exact, peste drum de Liceul Agricol. Cu cântec. Faza clasică, acum, pe atunci o noutate. O bătrână care nu reușea să-și recupereze terenul moștenit undeva spre Miroslava. În câteva luni, Rădeanu a reușit ce nu reușise ea în 10 ani. Cele 2,5 ha de teren au fost mutate în Copou, dat bătrânei, care l-a vândut imediat. Fază cu cântec. Terenul era al Agronomiei, inițial. A fost un proces, pe care USAMV l-a pierdut, iar acolo a răsărit un cartier de vile ale lui Rădeanu. Vândute la marele fix, în zorii crizei imobiliare. Vorbeam ceva de fler, nu?