Nicolae Stache Tomescu
Da, aţi citit bine, Stache Tomescu, şeful bătăuş de la Radio Iaşi este un gentleman! E adevărat că doar cu secretara îşi arată aceste calităţi, pentru că pe restul angajatelor… le bate (n.r.: vă mai amintiţi, sperăm, cazul de acum câteva luni, când a agresat o angajată)!
Cum am ajuns la această concluzie?
Simplu: autosesizat de faptul că fotograful de la „Bârfa” are un subiect gras în persoana secretarei Gabriela, tovarăşul Stache, aflat la un simpozion despre cum să cheltuim în interes personal (adică, să şutim) fondurile europene, s-a ridicat de la masă şi a poftit echipa de jurnalişti indiscreţi afară. Mai mult cu forţa şi cu îmbrânceli, decât civilizat (aşa cum a fost educat la şcoala de partid şi de stat „Ştefan Gheorghiu”, pe care a absolvit-o cu „Magna cum laude”).
Ce am remarcat?
Gabriela
Atât Stache, cât şi secretara Găbiţa au pus pe ei ceva kilograme. Impresionant şi demn de invidiat, de altfel, dacă stăm şi ne gândim cam cum o duc românii în ziua de astăzi. Mai mult, la „super-simpozionul” la care nu a fost invitat niciun presar din Iaşi, erau numai colaboratori fideli ai tartorului de la Radio Iaşi, plus femeia de serviciu. Niciun angajat cu acte în regulă. Surse din sală ne-au şoptit discret că lunar Tomescu ridică şi din acest proiect vreo 20 de bulioane de lei vechi. Pe lângă cei 120 de milioane cash de la contribuabili. Şi nu face nimic. Adică, ne scuzaţi, îşi bate angajatele. Are şi dosar penal pe chestia asta!
Ce-i de făcut?
Noi nu facem nimic. Ba da, facem ceva: mai publicăm o dată scrisorica adresată de Stache propriei secretare care a făcut furori la Bucureşti. Veţi observa că lipseşte, voit sau nu, cuvântul „dragă”. Însă, niciodată nu e prea târziu şi, în plus, nu asta e bârfa:
„Gabriela, mesajul meu către Paraschiva B. Şi Daniela R. Este cât se poate de clar (am vrut să le lipesc pe uşa Contabilităţii câteva rânduri, dar nu vreau să las… dovezi ale unei „lipse de comunicare”).
Orice document propus pentru semnătură (aprobare) se justifică în faţa mea. Dacă actele se adună la mapă, pentru a fi semnate în jurul orei 12.00, nu înseamnă că eu trebuie să-mi însuşesc ceea ce fac B. Şi R. Sunt datoare să-mi explice tot ceea ce au semnat, prelucrat etc.
Din această clipă nu ai ce căuta în Contabilitate. Nu le duci nici un act, nu le mai creezi importanţă (?), nu mai răspunzi la telefon atunci când detectezi numărul contabilelor. Să vină, să-şi mişte fizicul; nu au dreptul să inverseze rolurile, să transforme colaboratorul meu în „subordonatul” lor…”
Cu înaltă stimă şi consideraţiune,
Nae Ieşeanu