Viitorul filialei locale a PDL, una care a trecut prin focurile iadului în ultimii cinci ani, depinde de alegerile din 25 mai. Orgolios, Dumitru Oprea, actualul preşedinte, continuă să-l ameninţe pe Gabriel Surdu cu excluderea, dar după scrutin. De cealaltă parte, Surdu îndeamnă la unitate. Apele s-ar putea limpezi, probabil, doar dacă în filială ar avea loc alegeri interne, fără intervenţii de la centru.

Se zice că sunt tot atâtea păreri câte capete dezbat o problemă. Se zice. Că dacă înțelepciunea populară ar fi valabilă chiar tot timpul, ar trebui ca într-un partidoi cum este PSD, scandalurile să se țină lanț, iar într-un fost mare partid, devenit partiduleț, cum este PNȚ să fie liniște și pace. Doar că în politică este oarecum invers. Membrii unui partid de stânga gândesc neo-conservator, adică de dreapta, că dacă îi este bine organizației, le este bine și lor. Cei de dreapta, parcă-s sindicaliști: una-două le sare țandăra și încep să-și care scatoalce unul altuia. S-ar putea zice că în cazul stângii este dictatură internă și de-aia e liniște, iar la dreapta este democrație internă și de-aia se ceartă. Faza cu democrația de partid ne cam face să râdem. Iar PDL Iași este exemplul ideal, din păcate pentru dreapta locală, al unui partid în care scandalul este la ordinea zilei, iar democrația internă e banc.

Geneza
Este greu de spus când a izbucnit scandalul în PDL. Sau de la ce. Sau de la cine. Noi am zice că de la înființare. Cel puțin la Iași. Chiar: mai țineți minte când a apărut PDL? Nu chiar demult, dacă este s-o iei pe-a dreaptă. 2006: PNL pierde o bucată, aripa Stolojan formând așa-numitul PLD. La Iași, Dumitru Oprea fusese dat afară din PNL pentru că era fan Robocop. El a fost cel care a construit PLD de la zero, în 2007. Primul test electoral a fost chiar în același an, respectiv alegerile europarlamentare. Jos pălăria. Încropeala politică a mers chiar bine. La Iași, PLD a bătut voios ce mai rămăsese din PNL și se lupta parte-n parte cu PSD, aflat în opoziție. Dar cum PDL nu fusese creat decât ca Băsescu să frece la cap PNL, n-a avut viață lungă și a fost cuplat scurt cu PD. Și așa s-a născut PDL. Oprea era pe cai mari: creator de partid, europarlamentar. Aceeași funcție a prins-o însă și cea care avea să-i devină dușmancă de moarte. Sau căreia avea el să-i ajungă dușman de moarte. Cum vreți, că e valabil în ambele sensuri: Mihaela Popa.

Vârful lui Oprea
Oprea a candidat la Primărie în 2008. Șeful, Dan Cârlan era un veșnic învins în cursa asta. Oprea a făcut iar o figură frumoasă. A prins turul doi, poate și pentru că cel de pe 3 era încă prea tânăr ca să facă impresie. Lumea i-a iertat profesorului limbajul de mahala. Să-ți faci contracandidatul ”haimana” nu este prea academic. Lumea a cam strâmbat însă din nas când a văzut că profesorul nu știe să piardă. Să susții că ai pierdut pentru că nu te-au votat ”asistații social” e cam urât. E drept că mulți dintre votanții lui Nichita sunt pensionari, dar un om care a muncit o viață pentru pensia lui nu prea intră în categoria asistaților, nu? Iar dacă n-ai reușit să convingi Copoul și Păcurariul să iasă la vot, înseamnă că taman alor tăi nu le-a plăcut cuvântul ”haimana”, de exemplu. În fine, trecem orgoliul și limbajul la bile negre, după ce am trecut organizarea PLD la albe.

Sămânţă de scandal
Plămada definitivă a scandalului perpetuu în PDL a fost pusă în 2009, când Oprea a vrut încă o candidatură la europarlamentare. Conducerea centrală a zis ”pas”, pe ideea că senatorii în funcție trebuie să se abțină. Ideea a fost susținută de Petru Movilă și Mihaela Popa, pe care Oprea nu i-a putut ierta niciodată. Și de-aici, iar scandal. Domnul profesor a început să vadă tot mai clar paiele din ochii tuturor celorlalți. Că și el avea niște probleme cu ANI, că nu erau clare condițiile în care câștigase 90.000 de euro, intră la categoria bârna din ochii proprii.

Popa interimar
Rezultatele slabe pentru un partid la putere la europarlamentarele din 2009 au însemnat sfârșitul lui Cârlan la șefia PDL Iași. A fost dat jos. Democratic, adică dictat de la centru. Mișcarea a fost proastă. Până atunci, de bine, de rău, o parte din șuturile la gioale din filială fuseseră cumva ținute sub preș. Din acel moment, a fost liber la bătaie. Oprea s-a anunțat gata să preia frâiele filialei, dar a fost preferată Popa. În ideea că o femeie ca interimar va evita scandalurile până la niște alegeri interne.

Gândiri, răzgândiri, demisii
Oprea s-a supărat. A zis imediat că nu mai candidează la Senat în 2012 și lasă partidul fără un cadru de bază. A încercat Popa să-l îmblânzească, zicând că îl susține pe el la șefia filialei. Așa că Oprea a zis că va candida. În iulie 2011, Oprea s-a supărat iar și a zis că renunță la toate funcțiile din partid. În august, Popa a demisionat de la conducerea filialei. Comentariul mârâit de Oprea: ”trebuia să demisioneze mai devreme”. Asta deși, cu câteva luni mai devreme, la alegerile pentru filiala municipală, Oprea și Popa fuseseră în aceeași tabără. Susținuseră același candidat, pupila lui Oprea, Marius Spânu. Și alegerile astea au fost cu scandal, că Oajdea candidase și el la municipiu. Și pierduse la mustață. Șapte voturi i-au lipsit ca să-l bată pe Spânu.Vorba aia: nu contează cum se votează, important e cine numără voturile. Normal, scandal. Oajdea a cerut demisia Mihaelei Popa, acuzând-o că a gestionat prost alegerile. Ca să fie clar că vorbește serios, a demisionat și din conducerea locală a partidului. Același lucru l-a făcut și Movilă, iar poziția Mihaelei Popa a devenit tragic de fragilă. Nimeni n-o mai iubea.

Oprea, interimar
În toamna lui 2011, lucrurile păreau să înceapă să se așeze. După ani de zile de hârâială, au avut loc alegeri pentru șefia filialei județene. Campanie electorală în toată regula. Alergătură prin județ, pe la primari. Și toate alea. Câștigător detașat, Petru Movilă, care de 20 de ani aștepta triumful. N-a durat mult. De joi până mai apoi, adică din septembrie până în noiembrie, când Oprea a profitat de faptul că era senator. PDL avea nevoie de voturi în Parlament ca să nu le pice Guvernul, iar senatorul a sugerat că ar putea vota contra lui. Sugestia a fost înțeleasă, iar rezultatul alegerilor a fost anulat de București, fără multe explicații. Oprea a fost uns șef interimar, iar Movilă trecut secretar al filialei. ”Funcția i se potrivește ca o mănușă”, a zis senatorul. Ironic, dar probabil sincer. Comentariul cel mai plastic față de ce se întâmpla în PDL a fost poate cel al deputatului liberal Fenechiu: ”La PDL Iași trebuie dat cu DDT și lăsat să crească totul de la zero”. Profet trebuia să se facă.

Alegeri – dezastru
Oprea a ajuns să se urce pe tron când PDL era deja în corzi și i se numărau zilele până la prăbușirea de la putere. Iar liniștea oricum nu s-a așternut în filială. Movilă a început să-l sape discret pe Oprea, sugerând tot mai des că Oprea o fi ținând el orașul, dar județul e baza, iar în rural Oprea e zero. Oajdea a fost dat afară din partid. Oricum voia să plece. Mihaela Popa se gândea și ea la alte zări, de soare pline. Cu două luni înainte de alegerile locale din 2012, Popa a demisionat din partid și a fugit la liberali. Oprea s-a trezit în situația stupidă de a nu avea candidat la Primărie. Teoretic, ar fi trebuit să candideze el, dar în 2012 era clar că momentul de glorie al PDL trecuse. Movilă nici nu voia să audă de municipiu, vrând să candideze la șefia Consiliului Județean. Și doar nu era să scoată el castanele lui Oprea din foc. Așa că a fost trimis, candidat la Primărie, la sacrificiu, Nicușor Păduraru. Care a luat, odată cu partidul, o bătaie soră cu moartea. Dintr-un partid care intrase în turul doi în 2008, PDL a ajuns în 2012 să ocupe un glorios loc patru, Păduraru luând de șase ori mai puține voturi decât Nichita. După un așa rezultat, combinat și cu înfrângerea lui Movilă la CJ, și zilele lui Oprea începeau să fie numărate.

Surdu a reorganizat
Nimeni nu mai avea chef să încerce să facă alegeri interne într-un partid în degringoladă, mai ales într-o filială recunoscută pentru turbulențe. O nouă lovitură de palat, iar în locul lui Oprea a fost pus, în septembrie 2012, consilierul local Gabriel Surdu. Oprea avea să se consoleze cu poziția de șef al grupului de senatori PDL. Adică o sinecură. Surdu avea două calități esențiale. Prima, era om de afaceri, deci sigur avea bani, de care partidul avea atâta nevoie. A doua, era recunoscut ca organizator. Deh, deformație profesională, dată fiind milităria de la baza educației lui. A primit ca sarcină să scoată ceva din partid. Și a scos. A aplicat metoda DDT, sugerată de Fenechiu. A început să scoată din schemă oamenii lui Oprea. Spânu, de exemplu, pe care l-a zburat de la șefia filialei locale, pe motiv de rezultate proaste la alegeri. Spânu s-a refugiat la PNȚ. Fostul viceprimar Gabriel Grigore a plecat la PMP. Oprea a rămas pe linie moartă și timp de un an juma’ n-a mai dat pe la partid. Timp de un an și ceva, Surdu și-a pus metodic oamenii pe poziții. Ca să reziste, avea nevoie de o filială fidelă de la bază până în vârf. După un an și ceva de reorganizare, Surdu a reușit să vină de la București cu propriul Birou Permanent Județean. Cu oamenii lui Oprea mătrășiți sau trași pe linie moartă și cu fidelii și fidelele lui scoase în prim-plan. A fost prea mult pentru Movilă, care a plecat din partid, la PMP. Ca și Bogdănici, celălalt deputat al partidului.

A obţinut maxim
Surdu nu a renunţat şi a reînceput să clădească. Precum meşterul Manole. Şi a fost dificil, mai ales că PDL avea o poziţie neclară în CJ și în CL, mai ales după ruperea USL. În fond, și consilierii județeni și cei locali ar fi vrut să fie la putere. De fapt, în politică cam despre asta e vorba: să ajungi la putere. În CJ, democrat-liberalii preferau să meargă cu liberalii, că joburile unora depindeau direct de pixul președintelui Adomniței. În CL, liberalii fac opoziție mai mult cu vorba, dacă o fac. Surdu a profitat de ocazie și a negociat un post de viceprimar, cu PSD. Maxim din ce se putea obține. Bine pentru el, ok pentru partid, că era cumva la putere.

Fitilistul Oprea
Meticulozitatea cu care a lucrat Surdu în așezarea oamenilor l-a costat timp prețios. În timp ce el se chinuia să-și pună oameni fideli în organizațiile de bază, ca să-și consolideze poziția, săpăturile la București continuau în voia cea bună. Dacă Surdu și-a imaginat că o filială fidelă este cea mai bună variantă, Oprea l-a făcut rapid pe firul scurt cu Bucureștiul. ”Pactul” cu PSD a fost exact ce trebuia ca Surdu să fie mătrășit de senatorul Oprea. Acesta a venit pe cai mari, numit direct de București și a anunțat trecerea într-o opoziție feroce față de PSD, concomitent cu excluderea lui Surdu din partid.

Opoziţia lui Oprea = 0
Asta se întâmpla acum vreo două luni. De atunci, lucrurile au devenit și mai neclare în PDL. Opoziția lui Oprea a fost egală cu zero. Sau nu-l ascultă nimeni, sau nu știe el ce să zică. Cert este că dinspre PDL nu a plecat nici zare de atac împotriva PSD. De când a început campania electorală, PDL nu a avut nimic de spus. Nu există pe banere în oraș, nu s-a organizat vreo manifestație. Ba chiar umblă vorba că acum, în PDL-ul lui Oprea ar exista vreo 2-3 grupări. Şi fiecare face cam ce vrea. Cică ar face şi campanie electorală, dar pe asta n-o observă nimeni. Pentru un PDL-ist de rând, opoziția făcută de Oprea este încă mai palidă decât cea făcută de Surdu.

Viitorul nu-i roz
Interesant ar putea fi ce se va întâmpla cu PDL Iași de aici încolo. Dacă Surdu va fi până la urmă exclus din partid, va fi sigur liniște. Doar că, cel mai probabil, o liniște de mormânt. La ultima conferință de presă, Oprea a venit singur. În partid nu prea mai există oameni. Dacă Surdu nu va fi exclus ar putea exista şansa unei concilieri, asta dacă ambele părţi şi-o doresc. Şi, mai important, în PDL ar trebui organizate alegeri ca să arate totuşi a partid democratic. Că din 2009 şi până acum a arătat mai mult a partid acrobatic. De circ, adică.

„Lumea este blocată şi mobilizată pe campania electorală. Trebuie să ţinem cont de asta. Există membri pe care i-a promovat Surdu, care îl simpatizează, şi nu ne dorim tensiuni inutile. Vrem să fim uniţi pentru alegeri“, Dumitru Oprea, preşedinte interimar PDL Iaşi

Bile albe Oprea:

• are o bună reputaţie profesională
• a reuşit să câştige un nou mandat de senator, deşi meritul nu-i aparţine decât în mică parte
• nu a fost implicat în scandaluri răsunătoare

Bile negre Oprea:

• a încurajat intrigile în partid. De fapt, în vreo două rânduri, a preluat conducerea filialei în urma unor jocuri de culise, a negocierilor de la Bucureşti cu puterea centrală
• nu a dovedit calităţi manageriale în politică. Slab ca organizator
• nu are deloc priză în mediul rural, unde probabil că nu-l cunoaşte mai nimeni
• are câţiva apropiaţi, fideli, pe care îi mută din funcţie în funcţie şi la care nu renunţă sub nicio formă
• slab şi ca discurs politic, neconvigător, fără carismă

“Partidul trebuie să rămână strâns unit pentru a obţine un rezultat cât mai bun în alegeri. Continui să cred că PDL e unica variantă a dreptei româneşti. E singurul partid capabil să asigure României creşterea economică de care are nevoie”, Gabriel Surdu, ex-preşedinte PDL Iaşi

Bile albe Surdu:

• bun organizator, a refăcut schema partidului pe coordonate clare, meticulos, spirit disciplinat ca orice militar şi calculat ca orice om de afaceri
• chiar dacă înainte şi după alegerile din 2012 mulţi membri importanţi ai PDL au părăsit partidul, Surdu a reuşit să ţină în frâu filiala, iar în sondaje să stea chiar la un scor nesperat de bun
• are abilitatea de a negocia şi de a-şi aduce partidul în situaţia de a profita de conjuncturile ivite

Bile negre Surdu:

• lipsa experienţei la nivel înalt în politică, mai slabele conexiuni cu Bucureştiul
• ieşiri publice destul de rare, în care nu a explicat îndeajuns măsurile politice luate
• lipsa colaboratorilor “cu nume” care să-i fi asigurat o echipă puternică la şefia PDL Iaşi