Cel mai vechi muzeu de științe naturale din țară a fost închis ”pe perioadă nedeterminată”, chipurile pentru reabilitare. Nimeni nu ştie când vor începe lucrările şi, mai grav, când vor fi terminate. Ca idee, muzeul este în proprietatea celei mai vechi universităţi din ţară, UAIC, care n-a găsit până acum bani de consolidare.
Cu ce poate defila un oraș când se vrea Capitală Europeană a Culturii? Păi, cu chestii tradiționale, monumente și instituții de profil din categoria cel mai, cea mai. Cei mai mari bolovani puși de-a-mpicioarelea dacă te cheamă Stonehenge, cel mai mare festival al brânzei cu viermi dacă ești Cagliari, Sicilia, cele mai vechi urme de metalurgie din Europa dacă ești Lepenski Vir. De pe meleagurile mioritice, ”cele mai” sunt, să ne ierte Kolozsvar-ul sau capitala mondială a prazului, la Iași. Cea mai veche universitate, cea mai veche și mai mare grădină botanică, cele mai mari festivaluri de educație sau literatură etc. Singura problemă este să le poți afișa. Nu să-ți bată turistul în poartă și să vadă o inscripție gen ”închis 5 zile, inventar”. Sau, mai rău, ”închis pentru renovare și reabilitare”, dar nici măcar șantier să nu fie.
Începea să cadă peste vizitatori
Cam așa se întâmplă, din păcate, cu cel mai vechi muzeu de științe naturale din țară, deschis pe vremea când tac’su lu’ Grigore Antipa era încă școlar în ciclul primar. Înființat în 1834 și funcționând acolo unde-l știe tot Iașul din 1840, muzeul nu s-a închis în vreme de război, nu s-a închis la cutremur, nu s-a închis la revoluție. În schimb, s-a închis anul trecut pe vremea asta, pentru consolidarea clădirii. Nu zicem nu, chiar trebuia, că începuse să cadă peste vizitatori. Ce este aiurea de tot, este expresia ”pe perioadă nedeterminată” care te întâmpină de cum intri pe site-ul muzeului și umerii ridicați sus de tot de toată lumea atunci când întrebi de el.
Aici a fost ales domnitorul Cuza
Ce se știe clar este că muzeul a făcut obiectul unor lupte crâncene între Universitatea ”Al.I. Cuza” și o societate medicală, care revendica și ea clădirea. A câștigat universitatea, dar nu ne întrebați de ce s-a dat peste cap să câștige, că muzeul a rămas la fel de prăfuit și nebăgat în seamă de administrator. Ați văzut noua față a muzeului Antipa, măcar în poze, nu? Din ciclul ”așa ar trebui să fie”. La Iași, cele 350.000 de piese au rămas tot alea strânse de-a lungul anilor. Exemplarele din 14.000 de specii de vertebrate, adică practic toate din țara asta, au rămas aceleași, în același formol ca la început sau mâncate de noile generații ale acelorași molii de la început. Nu mai vorbim de faptul că muzeul adăpostește și sala în care a fost ales domn al Moldovei taman patronul spiritual al universității din Copou, că ne enervăm și nu vrem să ne exprimăm ireverențios la adresa mediului academic. Ne întrebăm însă la ce bun bătălia în justiție a universității pentru câștigarea muzeului, dacă pe urmă este lăsat să se dărâme?
Promisiuni deşarte
Mă rog, există un proiect de reabilitare. Cu vreo două milioane de euro, clădirea ar fi pusă la punct. Pentru înnoirea colecțiilor și reamenajări muzeale ar mai trebui niște bani, dar asta este deja o altă discuție. Doar că politica oficială a universității este ”refacem, dar nu pe banii noștri”. Și aici intervine partea nasoală. Fostul șef al Institutului Național al Patrimoniului, fratele geamăn al unui candidat liberal la Parlamentul European, se lăuda acum vreo jumătate de an că în 2014 o să dea bani pentru muzeu. N-a zis cât, n-a zis când, între timp nici nu mai e șef, așa că s-a spălat pe mâini. Bine, că omul a promis la fel de lejer bani și pentru Filarmonică, și ea stând să se dărâme, așa că ne-am cam lămurit cu seriozitatea liberalului. Varianta fondurilor UE există și nu prea. La modul ”avem proiect, dar nu avem linie de finanțare, așa că așteptăm, poate se deschide ceva”.
Bani ar fi fost
Bine că pentru alte alea s-au găsit bani. Pentru muzeul Universității, s-au găsit. Ca și pentru sediu nou taman pentru departamentul de proiecte al Universității. Deh, să aibă condiții pentru a căuta bani. S-au găsit și pentru turnul de apă, cu lift exterior și crâșmă în vârf, de parcă n-aveau la ce ”bibliotecă” să se ducă studenții în timpul sesiunii, în tot Copoul.
Iaca unde-s banii
Hai să zicem că astea sunt chestii pornite mai demult, când încă nu era clar dacă muzeul se dărâmă sau nu. Mă rog, de starea clădirii se știe de ani de zile, dar să zicem. Dom’le, știți unde sunt bani? Pe Lăpușneanu, în măgăoaia aia care a fost sediu Romtelecom și pe care Universitatea a luat-o cu chirie. În fiecare zi, inclusiv weekend-uri și sărbători legale, acolo intră 2.000 de euro. 740.000 euro chirie anual, mai exact. Cel puţin aşa a închiriat iniţial UAIC clădirea. Mai târziu, prin 2012, rectorul Vasile Işan a spus că o să renegocieze contractul prin care a închiriat clădirea Romtelecom, pentru a obţine o reducere. Voi aţi mai auzit ceva de renegociere? Noi, nu. În trei ani, sunt fix banii de renovat muzeul. Bine, lucrurile s-ar putea termina și într-un an jumate, dar măcar în trei tot ar fi o treabă. La ce mai ține Universitatea sediul ăla, câtă vreme este criză de studenți, deci sunt spații gârlă libere în sediile ”clasice” ale Universității? Ei, la întrebarea asta noi nu știm a răspunde. Însă ei știu toți. Dar tac. Tac, tac, pentru că tăcerea este de aur. Sau de euro, că-s mai la modă.
