Între instituțiile deconcentrate ieșene, adică alea care țin de vreun minister și la care șeful este schimbat a doua zi după ce se schimbă Guvernul, există câteva de care nu se atinge nimeni. Câteva în care nu contează cine e la putere, că șeful fie se are bine cu toți, fie e fiul cui trebuie, fie e prea bun ca să-l schimbi. Genul de instituții de care nu s-ar atinge nici Isus, venit a doua oară. S-ar da cuminte deoparte și ar aștepta până iese șeful ”ăla” la pensie, înainte să se apuce de judecat viii și morții. Vorbim aici de un Serviciu Județean de Ambulanță, de o Casă Județeană de Pensii sau de un Inspectorat Teritorial al Muncii. Nimeni nu se atinge de șefii acestor instituții. Nu insistăm asupra lor, pentru că ne gândeam la alta, din buricul târgului nostru cultural: Teatrul Național Iași.

Cum s-a produs schimbarea
A fost odată ca niciodată un director al instituției culturale mai sus amintite. Pre numele lui, Ioan Holban. Stătea și el de-o vreme ca șef pe-acolo, până a venit Ministerul Culturii să-i analizeze activitatea. Bine, să fim sinceri, ajunsese director pentru că era din partidul care trebuia. Doar că în 2006, Ministerul era la alt partid, respectiv la liberali. Ca urmare, omul a luat sub 8 la evaluare și a zburat din schemă. Facem legătura dintre partid și notă nu că ne place un partid sau altul, ci pentru că chiar așa e. Omul a zburat din schemă pentru că era din partidul greșit la vremea aia. O dovadă ar fi faptul că între timp a devenit director la Teatrul ”Luceafărul”, care parcă a renăscut. De când eram copii și ne ducea cu forța la teatru n-am mai auzit să nu fie locuri la ”Luceafărul” la vreun spectacol. Ceea ce ar însemna că omul chiar își cunoaște meseria și știe să atragă publicul. Dar nu despre el voiam să vă povestim, ci despre înlocuitorul lui. Mai om de teatru decât Holban, ca să fim sinceri. Holban e scriitor la bază, Cristian Hadji Culea e regizor. Însurat cu fata celui mai mare actor român contemporan, Lamia Beligan. Gurile rele au zis imediat că de asta a devenit director. Nu le-a contrazis nimeni. Intra în categoria ”directori pentru că socrul e X”, deci, din categoriile majore deja cunoscute. Bine, omul era deja cunoscut ca fost șef timp de patru ani al Televiziunii Române și membru pe urmă în Consiliul de Administrație al acesteia.

El centra, el dădea cu capul
Ce nu a mai înțeles lumea a fost stilul de lucru al cetățeanului. A făcut tot posibilul să-și promoveze piesele. Altfel spus, director fiind, a aruncat pe scena Teatrului Național piesele la care era regizor. Unii au zis că e un conflict de interese cât casa. Un fel de eu centrez, eu dau cu capul. Aceasta, pentru că directorul este cel care stabilește ce piese merită să ajungă pe scenă și care sunt prea slabe ca să merite asta. Iar să-ți evaluezi propriile piese nu e chiar elegant. De-ar fi fost doar atât, mai era cum mai era. Partea urâtă este că se și plătea, director fiind, pentru activitatea de regizor. Gurile rele au zis că pentru două piese montate la teatrul condus de Hadji Culea, ”Trei surori” și ”Zeul măcelului”, regizorul Culea Hadji ar fi încasat mulţi bani. Aceleași guri rele s-au legat și de prețul biletelor la spectacolele semnate de el ca regizor. Dacă un bilet ”normal” costa 20-25 de lei, la piesele lui ajungea la 30-32 de lei. Nu știm exact, dar în alte părți, o cotă parte din încasările de pe urma unui spectacol intră în buzunarele actorilor și regizorului. Cert este că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel l-a luat la ochi, pentru instigare la conflict de interese și l-a amendat. Cu 1.000 de lei, adică mai deloc. Iar mai pe urmă, l-a lăsat în pace, că a apărut o ordonanță de urgență care spunea că nu mai este nicio problemă dacă ești și regizor, și director la același teatru.

A şicanat-o pe Rancea
Niciodată un tip comod, Hadji Culea a reușit să se pună în dinți cam cu tot ce înseamnă lumea adepților muzei Thalia. A făcut un aranjament cu șefa Operei ca tenorii să poată cânta pe scena Teatrului. A fost dragoste cu năbădăi, că din când în când își aducea aminte că are nevoie de scenă pentru vreun spectacol și o zbura pe Rancea cu tot cu tenorii ei. A pățit-o cu Rigoletto, ca să dăm un singur exemplu. În termeni diplomatici, au o relație ”sinceră”, adică să nu se vadă în ochi. Orgolioși amândoi, cât încape, dar totuși Hadji Culea uită că Beatrice e femeie, iar un bărbat adevărat este galant. Culmea, faza asta s-a întâmplat taman anul trecut, când Primăria se chinuia să organizeze primul Festival Internațional al Educației făcut vreodată la Iași. Regizorul Silviu Purcărete a fost exilat la Casa de Cultură a Studenților, să-și pună piesele în scenă acolo. Omul s-a crucit și a început să se întrebe de ce a mai fost chemat la Iași, la Festival. Alte două spectacole, tot din FIE, au fost refuzate, că scena Teatrului nu putea să le găzduiască.

Cine-l ţine?
Unii au zis că sfârșitul său ca șef al Teatrului va veni odată cu schimbarea puterii. Degeaba speranță. Hadji Culea a rămas pe loc. Nimeni nu-şi poate explica de ce.