Remarc cu oarece plăcere că rubrica noastră a dobândit ceva notorietate. Comentarii, discuții, vorbe… Știți voi, nu există reclamă negativă, important este ca lumea să vorbească despre tine.
Pe de altă parte, acestea mai dovedesc și faptul că oamenilor cu o minimă mobilitate cerebrală chiar le pasă cum, în ce fel și unde își petrec timpul și își cheltuie banii munciți cu sudoarea frunții.
Asta este și misiunea noastră aici, în spațiul virtual. Iar celor care ne-au mai spus, pe ici și pe colo, că am fi cam negri în cerul gurii cu diverși furnizori de servicii de petrecere a timpului liber, le comunicăm că nu facem altceva decât să trăim niște experiențe și să le împărtășim frățește. Adică pe gratis și fără nici un partipris.
O oază de optimism
Mă gândesc că nimic nu este mai plăcut decât să văd că și la noi lucrurile se mișcă într-o direcție pe care am putea-o numi „bună”. Parcă ne era dor să vedem și ceva normal în marea de depresie, delăsare și văicăreală mioritică mai mult sau mai puțin justificată care ne înconjoară de o bucată de vreme. Hai, recunoașteți sinceri: când a fost ultima dată când ați văzut pe ecranul televizorului sau pe monitorul computerului știri și informații care să vă facă ziua mai frumoasă? Ei bine, am fost la cafeneaua Maideyi cu câțiva prieteni și ne-am simțit bine. Cârcotașilor trebuie să le spun din start că n-am acțiuni acolo, habar n-am cine sunt patronii sau ce au făcut în ultimii cinci ani. Știu doar că e altceva, e o oază de normalitate într-o lume nebună și m-aș bucura foarte mult ca lucrurile să rămână așa pentru multă vreme.
Stil și amabilitate. Ciudat, nu?!
Spațiul interior, destul de generos, este amenajat simplu și cu gust. Aș spune chiar puțin peste gustul obișnuit, pentru că am remarcat și ceva elemente feng shui. Dar nu intru în detalii pentru că aș lungi textul inoportun de mult. Oricum, bilă albă! Culorile, ambientul, mobila… Se vede că acolo sunt niște băieți și fete care au înțeles că, dacă vrei să ai clienți de calitate, trebuie ca tu să oferi, în primul rând, calitate. Primul lucru care îți sare în ochi după ce ai intrat și te-ai așezat la masă este amabilitatea chelnerilor. Și faptul că îți zămbesc atunci când îți iau comanda! Ei bine, asta din urmă treabă e o chestie căreia îi duc dorul plenar toți cei care au petrecut ceva ani de zile prin „lumea civilizată”.
Să nu uităm pentru ce am venit
Referitor la obiectul vizitei sau pretextul, după caz – cafeaua, ceaiul și alte de-astea, de-ale gâtlejului. Cum, necum, oamenii de la Maideyi au reușit să aducă la Iași marfă de calitate. Și chiar unicat. Nu știu dacă fac și profit din treaba asta, financiar vorbind, dar asta e o altă poveste. Ar trebui să îmi chinui puțin neuronul să mă hotărăsc ce mi-a plăcut mai mult – ceaiul verde, cel de mentă sau cel de fructe de pădure? Ori poate pe cel roşu african, rooibos, la care m-a dedat, candva, un fost coleg și prieten din Africa de Sud. Amicii cu care am fost pe la Maideyi spun că și cafeaua e bună și că se găsesc sortimente unice în Iași. Aici trebuie să-mi mărturisesc, cu sportivitate, ignoranța – nu sunt un băutor de cafea. Însă beau bere uneori iar aici berea e la prețuri rezonabile, nici prea ieftină dar nici prea scumpă. Unii zic că ar fi cam scumpică însă, dacă te uiți în jur, aș spune că e ieftină gândindu-te că nu te jenează prezența niciunui neanderthalian. Pentru cei cu mai puțin RAM pe placa de bază, ma refeream la clientelă. E selectă și asta fără să ai prețuri de Abu Dhabi.
Curățenie. De farmacie!
După câteva ceaiuri, glume și amitiri depănate alături de prieteni dragi, pe care nu îi mai văzusem de ani de zile, mi-a venit, firesc, să trec și pe la toaletă. E o chestie fiziologică, nu fiți invidioși! Recunosc că am intrat acolo cu sentimente amestecate. Îmi trecea prin cap că o sa-mi schimb viziunea despre local și mă încerca o stare vecină cu părerea de rău. Ca și cum ai mânca un prânz foarte gustos iar desertul te dezamăgește prin platitudine și lipsă de savoare. Mărturisesc că am fost contrazis de realitate, ceea ce m-a bucurat – am dat peste o curățenie de farmacie. Nu neapărat luxul de pe lume și eleganța unui hotel de șapte stele, însă am găsit un interior care se pupa foarte bine cu restul cafenelei. Toate erau la locul lor, funcționau în parametri și, cel mai important… curățenie, curățenie și iar curățenie! Parcă am mai spus asta, nu?!
Lucrurile bune nu se termină aici
Am aflat că la Maideyi ai și acces la internet fara fir. Sau wireless wi-fi, cum se spune în limbaj mai tehnic. Ceea ce a fost o surpriză foarte plăcută pentru câțiva dintre cei de la masă, care ne-am repezit, în secunda doi după ce am aflat, să ne verificăm e-mailurile de serviciu și conturile de Facebook. Ce ți-e și cu dependența asta de tehnologie… Tot la capitolul tehnic, trebuie să remarc muzica. De calitate și la un nivel sonor bine adecvat numărului de clienți din incintă. Adică fără să deranjeze la urechi sau să nu poți identifica cine cântă piesa care ți-a atras atenția. Să nu uit – accesul la internet nu costă nimic, este din partea casei.
Și soarele are pete…
… iar Maideyi nu face excepție.
Se zice că numele cafenelei a plecat de la un cuvânt african, care înseamnă „tot ce ți-ai dori”. În ceea ce mă privește, mi-aș dori să nu-mi parchez mașina la două-trei sute de metri depărtare. Apoi, mi-aș dori să văd un ecuson cu numele chelneriței și asta pentru că zâmbetul acela atât de amabil nu a ținut loc de identificare. Nu în ultimul rând, unii amici spun că, atunci când se aglomerează, servirea devine mai greoaie iar fumul de țigară nu mai este evacuat atât de eficient de instalația de purificare a aerului. Cam aici mă opresc cu criticile, surprinzător de puține în țara lui „merge și așa, uăi!”.
Amănunte de ordin tehnic
Dacă experiența personală împărtășită mai sus nu vă interesează sau vă lasă rece, atunci rămâneți la datele tehnice. Maideyi este o cafenea situată chiar în fața intrării Spitalului de Urgențe. Mai precis, la intersecția dintre Lascăr Catargi și străduța cu Spitalul Militar și Facultatea de Informatică. Parcă Gen.Beerthelot îi spune… La capacitate maximă, bănuiesc că în local ar încăpea vreo patruzeci de oameni pe ambele aripi, în formă de L, ale interiorului cafenelei. Din câte am înțeles, în spate au o terasă așa că vara bănuiesc că această capacitate se dublează. Voi face o verificare în acest sens la momentul oportun. Evident, îmi veți afla imediat părerea, poate chiar în direct, având în vedere că au internet liber. Accesul la internet e pe bune și verificat, poate puțin cam încet dar… calul de dar… știti voi. Programul este generos, de la 8 am până la 1 am. Așa că aici pot veni atât studenți între cursuri cât și eventualii businessmeni la o discuție și o cafea. Sau prieteni și foști colegi de facultate care nu s-au mai văzut de ani de zile, cum a fost cazul găștii mele.
Mi-aș trimite un prieten la Maideyi?
Mai aveți vreo îndoială în privința asta? Răspunsul este un da răspicat și fără rezerve. De fapt, chiar am de gând să mai fac o vizită pe acolo, la sfârșitul de săptămână următor. Ca să n-o mai lungesc, cafeneaua cu pricina e un loc unde nu te simți bine decât poate dacă ești manelist. Sau vreun alt gen de sociopat, ceva. Nota generală pentru Maideyi – 8,43. Poate o să crească la o a doua experiență, dacă voi putea identifica chelnerii fără să fiu telepat. Că despre parcare, îmi pare rău pentru ei, nu cred că nota se va mări vreodată. Decât dacă schimbă Nichita PUZ-urile prin zonă dar nu cred, că nu îi iese nimic la afacerea asta. Una peste alta, uite că am ajuns s-o spun și pe asta – bravo, domnilor! Deci, se poate!
Note:
Tarife/prețuri: 8
Mâncare/băuturi: 10
Servire: 9
Curățenie: 10
Ambianță: 9
Muzică: 10
Parcare: 3