Îmi spunea o prietenă, în urmă cu câteva zile, că bărbaţii, după ce împlinesc 30 de ani, sunt din ce în ce mai greu de găsit… sau sunt fie în relaţii, fie gay.

La început mi s-a părut o glumă feministă, dintre acelea la care achiesez constant pentru că mi se pare că au farmecul lor inegalabil.

Apoi, am cercetat puţin prin mediul online şi am realizat că, de fapt, gluma prietenei mele are un substrat extrem de solid şi de nefericit în acelaşi timp.

Aşadar, unde sunt bărbaţii după 30 de ani sau, altfel spus, cum se transformă ei de nu mai poţi avea acces la sufletele lor?

În liceu, bărbaţii trăiesc în tot felul de grupuri, în facultate au gaşca lor, după 30 de ani devin o enigmă.

Iar femeile cam de aceeaşi vârstă, independente, cu un job interesant şi suficient de sofisticate sunt în dificultatea de a-i găsi, aşa cum sunt în dificultatea de a găsi pantofii perfecţi sau “acel” pulover.

Aşa, am început să vorbim despre singurătatea feminină din ce în ce mai accentuată în secolul nostru, de femei care iau masa singure sau care îşi conturează viaţa în jurul prieteniilor tot cu femei. Parte din cauza comportamentului lor, parte din cauza “lipsei” bărbaţilor.

La noi ca la noi, dar în spaţiul occidental grafica e îngrijorătoare, iar cifrele arată o tendinţă de creştere a femeilor care trăiesc toată viaţa singure. Am mai vorbit despe cât de bine sau cât de rău poate fi un astfel de comporatment…

Azi, vroiam doar să îi găsim pe ei, bărbaţii. În acest sens, am găsit un citat extrem de interesant al profesorului Pascal Lardellier, specialist în comunicare:

“Mobilitatea socială a femeilor este superioară bărbaţilor.”, ceea ce înseamnă că femeile sunt mai tolerante în ceea ce priveşte criteriile de selecţie a bărbaţilor, în schimb aceştia, după 30 de ani devin tot mai selectivi sau, mai mult, se retrag din cursă.

Pe de altă parte, feminizarea sociertăţii (proces început prin anii ’70) îi inhibă pe mulţi dintre reprezentanţii sexului puternic care, involuntar, îşi acceptă cochilia ca pe o soartă şi, cel mult, se lasă căutaţi, în timp ce se dedică profesiei. Proastă decizie!

Internetul, mai mult ne desparte decât să ne apropie

Mediile de socializare ne vând iluzia unei perfecţiunii care se zrdobeşte puternic la contactul cu realitatea. Suntem constant puşi la încercare de dorinţe exagerate şi făcând constant analize pragmatice (aproape contabiliceşti) despre oamenii de pe Facebook, uităm să ne lăsăm seduşi întâmplător.

Aşadar, e celibatul o fatalitate a vremurilor noastre?

Nu, nu este dacă femeile devin conştiente de ce se întâmplă cu bărbaţii şi acţionează în consecinţă, scoţându-i din lumea lor şi dacă bărbaţii învaţă să fie liberi şi să dea o şansă, o reală şansă întâlnirilor clasice.

Sursa: one