Oricine știe ce este ăla un kamikaze, dar nimeni n-ar vrea să-l întâlnească nici măcar o dată în viață. Pentru că, nu-i așa?, întâlnirea ar putea fi ultima sub lumina soarelui și definitivă în lumina exploziei declanșate de războinicul sinucigaș. Dar, pentru că sunt și ciudățenii pe pământ, există și kamikaze ratați. Ei au planul bine pus la punct: să arunce în aer și să distrugă cât mai mulți dintre dușmanii cauzei sale. Însă, ori a expirat explozibilul, ori e înțepenit cuiul la grenadă, ori grenada era măsluită, ori tovarășii lui kamikaze l-au îmbrăcat cu pocnitori și artificii chinezești în loc de explozibil veritabil – ei, bine, toți acești factori pot duce la un fiasco comic, ca într-un film în care Mr. Bean are doar costum de Superman, dar scenariul este îmbibat numai cu umor negru englezesc, în care panarama și eșecul sunt personajele principale.

Cum era planul
Cam ceva de genul ăsta i s-a întâmplat zilele trecute unui lider politic local din Iași. Ne(mai)având resurse pentru ghiulelele pe care să le arunce în curtea opozanților săi – care opozanți sunt, de fapt, la putere – ce și-a zis liderul nostru: ia, să mă fac pe mine ghiulea și să mă arunc în mijlocul partidoiului lor. Planul strict secret era cam de felul ăsta: mă duc peste ei, în adunarea lor, cu tupeu maxim, și le arunc în față ce am de zis. Cam așa plănuise simbolul local al cultului personalității, președintele PNL Iași și al Consiliului Județean Iași, Cristian Adomniței. Zis și făcut, dar a ieșit la urmă prost-prost de tot.

După două minute
Pesediștii se adunaseră într-o sală a Direcției Agricole Iași, cu lideri, cu primari și consilieri să discute ce și cum a fost la alegerile europarlamentare. Ședința începuse de două minute, când, deodată, în ușa sălii se auziră bătăi puternice care au atras tuturor atenția. Senzația era că descinseseră mascații trupelor speciale, iar următoarea mișcare era să scoată ușa din țâțâni. Primul calcul al lui Adomniței părea că dă rezultat. Îi sperii din prima cu bubuituri în ușă, și-a zis în sinea lui acest lider fantastic. Apoi, apar în pragul ușii și-i șochez: șeful lor, Nichita, va rămâne cu gura căscată, iar restul vor înțepeni ca într-un extaz mistic. Voi intra în sală și le voi spune câteva cuvinte amețitoare prin care îi voi face să mă asculte acum și în viitor. Voi prelua, practic, frâiele ședinței PSD. Ca un lider adevărat voi conduce eu ședința, umilindu-i pe toți pesediștii importanți.

Şi s-a dezumflat
Adomniței gândea repede, dar gura i-a luat-o pe dinainte. Primul lucru pe care l-a spus sălii umplute până la refuz cu pesediști a fost: „Mă scuzați că nu am invitație!”. Martorii spun că superbul președinte CJ era atât de încordat, încât dacă ar fi avut un arc și o săgeată, și-ar fi montat săgeata cu vârful spre el din pricina emoției care-l copleșea. O doamnă aflată pe scaun în apropierea locului unde se oprise Adomniței ne-a mărturisit că a văzut cum i s-au îndoit puțin genunchii, astfel încât statura lui se micșorase cam cu zece centimetri. Noi spunem că este și firesc să ai sufletul zbuciumat când treci din lumea fabuloasă a zmeilor în lumea reală și găsești aici ceva neașteptat: mutrele pesediștilor nu erau sub nicio formă buimăcite, dimpotrivă, pesediștii se întrebau de ce Adomniței părea așa de agitat, buimac și răvășit. Șeful PSD Iași, Nichita, nu rămăsese deloc cu gura căscată de uimire. Ba chiar cuiva i se păruse că a căscat puțin de plictiseala produsă de apariția proaspătului șef PNL Iași.

Contraatac
Categoric, planul lui Adomniței nu funcționa cum trebuie. Greșise din start, începându-și discursul cu expresia „Mă scuzați!”. Frazele i-au fost însă întrerupte de vorbele grele pe care le primea de acum din partea unor primari PSD: „Bă, cât tupeu poți să ai să vii aici între noi?”, „Nu ți-e rușine?”, „Recunoaște că ai greșit cu atitudinea arogantă pe care ai avut-o față de noi care te-am făcut președinte la consiliul județean”.

Încă un reproş
Cu eleganță discretă, un membru din prezidiu i-a oferit un scaun lui Adomniței, care s-a așezat într-o latură a mesei. Iarăși, un element important din planul său, acela de a prelua frâiele ședinței PSD, a dat chix. O lovitură năucitoare a fost când un primar PSD dintr-o comună cu păduri seculare de pe vremea lui Ștefan cel Mare a venit iritat în fața prezidiului și i-a aruncat verde-n față cât de necinstit s-a comportat cu partenerii din USL pe care i-a atacat cu agresivitate și fără scrupule după ce a rupt alianța la Iași.

Discurs spăşit
Acest asalt al primarilor PSD a fost întrerupt cu calm de Gheorghe Nichita. „Lăsați-l să vorbească!”, a transmis celor din sală liderul PSD Iași. Iarăși, supermanul din Adomniței a înregistrat un eșec: nu mai era ghiuleaua de distrus ședința PSD, era un simplu element exterior tolerat cu bun simț de cei care-l puseseră acum doi ani în scaunul de șef al administrației județene. Foarte pe scurt, vă relatăm că Adomniței a vorbit, destul de precipitat, vreo zece minute, stând pe scaunul oferit lângă prezidiu. În principal, el le-a cerut primarilor PSD să nu lipsească de la o ședință în care urma să fie anunțată contractarea unui credit pentru repararea drumurilor județene. Tot el a recunoscut în mijlocul pesediștilor că ideea contractării creditului este a PSD, deși a doua zi s-a grăbit să declare presei că paternitatea ideii îi aparține. O serie de analiști politici au remarcat că abia a doua zi îl părăsise spaima prin care trecuse la ședința pesediștilor, după o noapte destul de frământată la gândul că primarii pesediști nu vor pune botul la acțiunile sale de imagine. Și așa a și fost.

Efecte inverse
Cele 10 minute petrecute la ședința PSD l-au făcut să constate, chiar pe fondul agitației care-l stăpânea intens, că apariția sa intempestivă a avut efecte inverse decât cele la care se așteptase. Liderul PSD Iași a fost tot timpul calm și destul de indiferent la prezența lui în sală, cu excepția momentului când i-a permis să vorbească, calmându-i pe primarii iritați din sală. La finalul celor 10 minute, Adomniței s-a ridicat de pe scaun încă stăpânit de nervozitatea eșecului înregistrat. A ieșit pe ușă la fel de agitat precum intrase, moment în care a încremenit pentru câteva clipe: a dat nas în nas cu fostul vice de la CJ, Victor Chirilă. L-a fixat pe fostul său coleg de partid cu privirea, încercând să-și revină din tulburarea care l-a cuprins la vederea unui liberal relaxat invitat să participe la analiza PSD a alegerilor europarlamentare. La urma urmei, cum s-ar simți cineva făcut sendviș între o ședință PSD și un liberal care crede încă în proiectul USL?