Acum nu știm câți ani, ba poate chiar mai mulți, un fost președinte de CJ, Flaișer pe numele lui, lansase ideea de căutare a unui brand al Iașului. Adică acele două – trei cuvinte, pe care să le țină minte ușor oricine și care să definească totodată perfect orașul și eventual județul. Știți, ceva de genul ”always Coca-Cola”, ”Volkswagen, das Auto” sau chiar ”Da, suntem aici” de care s-a îndrăgostit mai nou Antena 3. Ideea lui Flaișer era generoasă, dar cu mult înaintea vremii sale. Apoi, e cam greu să găsești ceva care să se potrivească la fel de bine și celei mai vechi universități din țară și lui badea Cârțan din Coarnele Caprei.

Altă încercare
Mai nou, alții au venit cu găselnițele proprii, gen ”Iașul, oraș al inovației”. Mda, să zicem, dar cam prea vag, după noi. Inovația nu e apanajul nostru nici pe departe. Ieșenii înșiși se caracterizat, într-un sondaj de opinie făcut pentru strategia de dezvoltare a județului ca fiind mai ales tradiționaliști, în proporție de 32,6%. Doar 8,4% apreciau viziunea ca fiind definitorie pentru spiritul ieșean. Și-apoi, să fim sinceri, chiar Silicon Valley al României nu suntem.

„Oxfordul României”
Și-atunci, ce suntem? Chiar: la ce vă gândiți pirma oară când spuneți ”Iași”? Noi ne gândim la Copou. Nu neapărat pentru verdeață, parcuri etc, cât, să nu fi ipocriți, pentru studentele Iașului ”mereu tânăr”. Pe locul doi ar fi Tudorul, cel mai probabil dintr-un motiv similar. În cazul Iașului, putem vorbi de o axă Copou – Centru – Tudor pe care sunt aproape înșirate cinci universități de stat și una privată. Nu degeaba un academician vrâncean de origine, expert în vinuri, numea Iașul – „Oxfordul României”. Ar putea cere drepturi de autor, pentru că un slogan mai bun pentru brandul unui oraș universitar cu greu ar putea fi găsit.

Câteva cifre
Toată lumea știe că Oxford înseamnă educație la nivel de vârf. Un pârlit de oraș mediu de 145.000 de locuitori, la care se adaugă doar 17.000 de studenți, este cunoscut oriunde în lume. 9,5 milioane de vizitatori anual, zice primăria lor. Ia-i studenții și dacă mai vin 5 – 6.000 de turiști într-un an să vadă unde a predat Newton, să ne spuneți nouă ”cuțu”. Orășelul ăsta aduce de zece ori mai mulți turiști străini decât vin într-un an pentru a vedea diversele temple ale fotbalului din Marea Britanie sau de cinci ori mai mulți decât vin la Liverpool, unde s-au lansat Beatles-ii.

De pe urma studenţilor
E drept, nu suntem Oxford, cum nu suntem nici Silicon Valley. N-avem nicio universitate în Top 500 Shanghai, dar așa sunt toate universitățile din România. Ca și Oxford, avem cea mai veche universitate din țară, ba noi putem să ne și lăudăm că știm când a fost înființată, nu ca a lor. Deci, nu mințim prea mult. Nici celelalte universități din țară nu sunt mai răsărite ca ale noastre, deci comparația rezistă în continuare. Spre deosebire însă de alte orașe universitate din România, dar la fel ca Oxfordul, noi trăim aproape exclusiv de pe urma studenților și a turiștilor aduși de ei.

Servicii conexe
Ia să nu fie studenți în Iași. Ar mai fi chiria unui apartament 100 de euro pe cameră, la câți bani câștigă ieșeanul obișnuit? S-ar duce la vale chiriile, vrând-nevrând, că n-ar fi cerere. La Pașcani, chiria este de vreo 60-70 euro pe cameră, dar cu tot confortul și în zonă bună. Tot din județ, dar fără studenți și deci, necăutat decât de proaspeții însurăței locali. Ar mai înflori atâtea baruri, discoteci, cluburi de noapte în Iași dacă n-ar fi studenții să le umple? Că interlopi și oameni de afaceri de succes nu putem spune că am avea prea mulți. La urma urmei, de ce oare s-a construit primul mall al Iașului în Tudor și nu în Centru? Oare nu pentru că tot în studenți este baza comerțului ieșean cu de toate? Și nu în Tudor este cea mai mare densitate de supermarketuri din Iași, că putem spune fără a greși prea mult că tot pe spinarea tineretului studios trăiesc?

Miza: străinii
Un student străin cheltuie într-un an cam 10-12.000 de euro. Chirie, taxă de studii, șpagă, haleală, gagici. În Iași avem cam 3.000 în total, grosul fiind la UMF. Doar ei aruncă în Iași 30-35 milioane de euro anual, bani din care pot fi plătite, la prima strigare, vreo 8.000 de lefuri medii pe economie. Nu vorbim acum de efectul multiplicator al acestor bani, că nu vrem să intrăm în chestii de FEAA, dar înmulțiți cifra cu 5 sau chiar cu 10 ca să vedeți impactul real al acestor studenți. Nu mai vorbim de studenții autohtoni veniți din alte orașe, cu toate că și ei cheltuie o căruță de bani pe shaorma, service la calculatoare, bere, taxiuri, xerox etc., etc., etc. Ce-ar fi dacă ne-am vinde ca ”Oxfordul României”, ca să atragem și mai mulți străini care n-au bani de Oxfordul real, dar au destui pentru Iași?

Un brand onest
E un brand ok din punctul de vedere al corectitudinii și onestității, după cum am spus-o deja. Avem acoperire. E un brand vandabil. Și este un brand care nici nu ne-ar costa prea mult, tot grație studenților. Dacă s-ar face un concurs de soluții pentru o campanie de vindere a acestui brand, tot studenții ar fi primii care să se înscrie cu idei. Căci idei au. Păi, e puțin lucru să-ți convingi părinții că taxele de studiu s-au mărit, în ciuda a orice scrie pe net, ca să-ți mai iasă de o bere cu băieții? Sau că trebuie cu orice chip să cumperi ”Tratatul de microbiologie transcedentală” sau ”Imuabilitatea conceptului de landșaft teritorial incongruent” al profului, ca să treci examenul? Care v-ați trăit studenția fără bursă și cu gândul la sursa de finanțare a următorului pachet de țigări știți despre ce este vorba.

Idei, cât încape
Căci idei, studenții au cât încape. Ce nu fac ei pentru un ban? Proiecte, licențe, spală rufe, repară calculatoare, iar orice imaginația dumneavoastră ar putea adăuga tot nu-i destul. Am văzut chiar un anunț al unui student care în lipsă de altceva, vindea… mămăligă. Și era anunț pe bune, pe cuvânt. Ideile de promovare a brandului le-ar furniza tot studenții, ieftin. Tot ce-ar mai avea de făcut autoritățile noastre locale ar fi ca atunci când ies în lume la vreun eveniment la care oricum se duc, să includă în delegație și pe băiatul care să împartă pliantele cu ”Iași, Oxfordul României”. Tot student, eventual.