Când şi-a băgat pentru prima oară mâna în prohabul convingerilor sale politice, ca să se pişe mai apoi împotriva vântului portocaliu, Daniel Oajdea a făcut-o cu premeditare. Nu din prostie şi nici din naivitate. A intuit că un asemenea gest va atrage atenţia televiziunilor asupra lui, care, precum muştele la ciocolată, se vor întrece la a-i face reclamă gratuită. Şi aşa a şi fost! Daniel Oajdea a devenit un favorit al Antenelor, al Realităţii TV, fericite că au găsit şi ele un fel de Gică Contra în PD-L, adică un deputat din casa lui Boc, care se pişă pe Boc, de faţă cu tot familionul lui Boc, spre disperarea lui Boc, care Boc l-ar da afară sau l-ar arde măcar un pic, de plăcere. Dar nu poate, fiindcă statutul partidului lui Boc, aşa cum e el valabil acuma, nu prea ţine cu Boc. Indiferent că e vorba de un paragraf mic sau mai mare, orice modificare la statutul PDL, legitimă, trebuie musai înregistrată la Tribunalul Bucureşti. Alfel, nu se pune! Că Daniel dă partidul în judecată şi câştigă. Iată de ce, în ciuda aşteptărilor de prin toate părţile cum că Oajdea urma să fie dat afară din partid zilele astea, deputatul chişorcos a mai înregistrat o victorie. O victorie mică, destul de tăioasă pentru ficatul unor colegi din PD-L, dar care pentru publicul larg, crizat şi anesteziat, nu prezintă cine ştie ce importanţă.

***

Mai bântuia un zvon cum că Oajdea ar fi interesat de o candidatură la Primăria municipiului Iaşi pe listele Partidului Poporului, al lui Dan Diaconescu, dar e greu de crezut că se va întâmpla acest lucru cât timp Traian Dobre şi ţeparul Bălănescu (ăla de se ţine scai de Nichita să-i strice întâlnirile periodice cu cetăţenii) visează şi ei la ceva de ros. Mare coţcar Daniel!

***

Un alt coţcar, dar de o cu totul altă factură, trece prin cele mai grele momente din cariera lui tocmai pentru că s-a crezut buricul halatelor albe din România. Îmbătat de tripla-i calitate de rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie, preşedinte al Colegiului Medicilor din România şi şef la IML Iaşi, Vasile Astărăstoaie a cam tropăit pe unde a umblat şi nu a băgat de seamă că halatul i s-a umplut de pete maro. Era inevitabil şi chiar mă mir că un om atât de inteligent ca nea Vasile s-a putut amăgi că poate ocupa atât de multe funcţii grase din sănătate, fără a stârni invidii, duşmănii şi dorinţa multora de a-i face un pocinog. Care este! Şi-i mare păcat că în toată această mizerie a fost atrasă fiică-sa, o nevinovată din toate punctele de vedere! În fine, ancheta pornită de DNA merge mai departe şi anticipez că nea Vasile va mai trece prin câteva atacuri de panică până i se vor limpezi apele. Iar când se va întâmpla şi minunea asta, să nu ne mirăm dacă-şi va pierde toate cele trei halate…

***

Ce-ar mai fi de spus… văd că televiziunile, radiourile şi mai toată media în general cam bat toba cu Haloween-ul. Pentru mine, asemeni multor altora, această sărbătoare – dată-n morţii mă-sii! (că doar e cu zombi şi moroi) – nu face mai mult decât un pretext pentru multinaţionale de a mai da noi nişte bani pe căcaturile lor pline de chimicale şi mărfurile lor de proastă calitate, ca să mai închidem gura plozilor tâmpiţi deja de statul prea mult la tembelizor. Altminteri, asemeni tuturor românilor, noi, ieşenii, trăim într-un Haloween perpetuu, fiindcă zombi suntem deja iar viaţa de zi cu zi ne-a obişnuit cu ideea de ştreang, ca ultimă soluţie de reformă socială. Care va să zică, ne daţi, ori nu ne daţi?…

***

Luaţi de colea… bombonele mii şi ţepe zglobii!