Mă tot uit la pozele cu amărâtul ăla de vatman cu tramvaiul, apoi la resturile de maşină şi maţe de om din care a fost extrasă asistenta de la penitenciar – rudă de gradul 1 cu mine – apoi, mă ia cu leşin. Se vede că băieţii de pe la ziare au făcut treabă bună, că pozele sunt şocante. Cu unii dintre ei am şi lucrat, aşa că nu mă mir. Efectiv, parcă m-aş uita la un film din seria „Final Destination”, cu protagonişti neamuri, cunoscuţi şi tot felul feţe familiare de prin Iaşi. Dar am, în acelaşi timp, un gol în stomac, un nod în gât care nu se mai termină şi mi-e groază să deschid televizorul după câte telefoane am primit.
***
Am simţit din întrebările ziariştilor prezenţi la aeroport un anume „ce” pe care ar fi vrut să-l audă spus din gura mea, să arăt cu degetul pe cineva. Poate pe Ghercă, poate pe primarul Nichita, poate vreun ciumec de pe la ARR, habar n-am… Dar m-am fofilat, am evitat răspunsul. Asta din cauza unui gând care-mi persista obsesiv în minte: dacă spun ceva nepotrivit şi din cauza gurii mele spurcate ajunge să plătească soră-mea? E destul că a fost călcată deja cu tramvaiul! La ce bun să mai forţez nota? Lumea e nebună – ştiu asta, că doar nu degeaba fac presă din 90 încoace – e rea, lacomă şi răzbunătoare. Pentru te miri ce poţi fi scuipat, înjurat sau ameninţat. Poţi fi blestemat, târât prin tribunale şi băgat chiar în puşcărie, aşa că las ciocul jos. Acum am nevoie de doctori prietenoşi, de un zâmbet din partea Celui de sus. Deci îmi bag, îmi scot, apoi îmi muşc limba. În situaţii de-astea, tăcerea e de aur.
***
O spun răspicat, fără echivoc: primarul Nichita nu are nicio vină în accidentul cu tramvaiul. Nu primarul a scăpat tramvaiul de sub control, ci dobitocul de vatman care probabil că va face puşcărie pentru omor din culpă. Nu e vinovat nici Ghercă, pentru că „tramvaiul ucigaş” a fost verificat şi s-a descoperit că frânele acestuia funcţionează perfect. Vinovat e şoferul Daciei care a plătit deja cu viaţa imprudenţa de a opri la semafor pe linia de tramvai. Dar ce vină a avut soră-mea?! Ea a fost pasager! Ei cine-i va plăti spitalizarea şi lunile de chin care o aşteaptă de-acum încolo?
***
Personal, nu caut vinovaţi, dar aş avea unele sugestii de făcut autorităţii locale. Anume: 1. Când se importă asemenea mijloace de transport în comun, ar trebui ca ARR să verifice în ce măsură acestea sunt fiabile pe relieful specific zonei în care au fost aduse. Una e Berna, alta e Iaşul. Suportă linia cu ecartament îngust de la Iaşi aceste matahale de 35 de tone? La o anume înclinaţie, când cobori o pantă, de la ce distanţă faţă de punctul terminus (respectiv staţia sau un semafor) trebuie să acţionezi frâna? Care este viteza optimă de deplasare pentru a nu rupe asfaltul de lângă şină sau care sunt vibraţiile produse asupra clădirilor etc.etc? Nu era mai bine ca înainte de a urca un vatman pe un utilaj ca acesta să fi fost în prealabil şcolarizat? Dar evaluările psihologice ale vatmanilor, cât sunt ele de corecte? 2. Avem prea multe mijloace de transport în comun la second hand în Iaşi. Poate că ar trebui făcut ceva concret în acest sens. Cred că o concesionare corectă a traseelor de transport în comun ar aduce ieşenilor mai multă normalitate decât rablele RATC sau ale Unistilului. 3. Faceţi naibii o parcare prin zona Spitalului de Urgenţe „Sf. Ioan”. Mă aştepta SMURD-ul cu actele ca să meargă la elicopter cu pacienta iar eu nu puteam ajunge acolo pentru că un taximetrist se răţoia la mine că i-am ocupat locul de staţionare!
***
Sincere condoleanţe familiei îndoliate de pe urma acelui accident şi mii de mulţumiri sindicatului de la Penitenciar, care a dat dovada unei solidarităţi ieşite din comun!
