Pentru fostul ministru liberal al transporturilor, Relu Fenechiu, cronica unei sentinţe s-a scris acum şase luni, în februarie, acesta fiind condamnat la cinci ani de închisoare pentru afacerea ”Transformatorul”. Cum şi-a petrecut Relu Fenechiu primele luni în celulă rămâne un mister pentru unii, nu şi pentru cititorii „Bârfa de Iaşi”, care pot afla acum, în exclusivitate, detalii din jurnalul la care liberalul a început să scrie frenetic. Iată câteva fragmente din jurnal:
„Luna 1, ziua 8: Aseară s-a întrerupt curentul în toată clădirea. Deţinuţii au început să facă scandal şi să bată în ţevile de calorifer. Un gardian a deschis uşa celulei şi mi-a băgat fascicolul lanternei în ochi. I-am spus calm: „E de la transformator”.
Luna 2, ziua 18: Ieri, la plimbarea de seară, am trecut pe lângă un depozit. Uşile erau deschise şi-am văzut zeci de televizoare, puse alandala. Cică sunt stricate, mi-a zis un gardian. Păi, stai, cumetre. Cum adică stau stricate? Lasaţi-mă să le repar, sunt de meserie, i-am zis. Doar am terminat o facultate cu profil tehnic. Başca, am şi experienţă. Păi câte aparate video şi casete am reparat eu în căminele din Tudor, în anii ’90…
Luna 2, ziua 19: Faza cu reparatul televizoarelor n-a ţinut, nu m-au lăsat. Cred că m-apuc iar de ţigări. Nu de fumat, ci de vândut. Doar aşa am făcut primii bani. Îmi trebuie un business plan, ceva capital am. Dacă în aştia doi-trei ani cât mai am de stat pe-aici fac 1-2 milioane de euro, ar fi rău?
Luna 3, ziua 29: Astăzi am început să citesc Contele de Monte Cristo. Mă gândeam unde aş putea ieşi dacă m-aş apuca să sap un tunel. Ce ar fi dacă aş ieşi ca o cârtiţă prin gazonul stadionului, în timpul unui meci? Sau să ajung în curtea de la universitatea ”Cuza”, să mă cazez vreo trei ani în Pușkin, într-un cămin de fete. Am început să râd nebuneşte în sala de lectură. Gardienii au reuşit cu greu să mă potolească şi asta abia după ce mi-au băgat sub ochi un breviar de jurisprudenţă penală.
Luna 4, ziua 13: Oare ce-o mai fi pe la filială? Mă gândesc dacă Cristi are timp să se ocupe de oamenii noştri. O fi călare pe un buldozer, răscolind pământul la pista Aeroportului, săracu’! Îmi pare rău că n-a avut și el noroc să stea ca mine la răcoare.
Luna 5, ziua 29: Suntem cinci inşi în celulă şi e plictiseală maximă. Ne mai uităm la televizor, facem mişto de oamenii politici, dar ni s-a cam acrit. Am văzut şi Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia. Amatori. Dacă facem noi o echipă cu flăcăii pe care i-am văzut pe-aci, luăm cupa încă din preliminarii. Cum ziceam, e plictiseală mare. Acum trei seri, mi-a venit o idee mişto. Să cerem permisiunea conducerii închisorii să ne aducem o consolă de jocuri. L-am pus pe altul să scrie cererea, nu că eu n-aş şti, ci pentru că sunt persoană publică (mă rog, eram) şi să nu bată la ochi. Crezi că afurisiţii ăştia din conducere ne-au aprobat solicitarea? Nici pomeneală. Ne-au dat un caiet de matematică şi trei pixuri şi ne-au pus să jucăm „X şi O”.
Luna 6, ziua 4: Atmosfera s-a mai animat un pic când a venit şi Răducu Prisăcaru, prefectul meu. Primul lucru care i-a trecut prin cap a fost să facem un schimb de terenuri. Concret, el să vină în celula mea şi eu să mă duc într-a lui. Băi, băiatule, nu-ţi cunoşti lungul nasului? Adică, eu, cu rang de ministru să intru într-o coşmelie de-a fostului prefect? L-am iertat repede, că doar e unul din băieţii mei de suflet şi i-am propus altceva: să facem un alt partid, un altfel de PNL. Să-i zicem, de exemplu, PLC, adică Partidul Liberării Condiţionate. Până atunci, AMR 2 ani şi 8 luni. Un fleac.
Luna 6, ziua 5: De la Radu am aflat că a fost condamnat şi Cristi Maftei, finul lui Crin Antonescu. Da’ cică Maftei a roit-o repede, peste hotare. Cred că s-a pripit. Era bine dacă venea şi el. Nu de alta, dar de când Crin nu mai e nici preşedinte de partid, nici preşedintele Senatului, nici candidat la Cotroceni, are mai mult timp şi ne putea vizita şi el. Ehe, atunci să fi văzut şedinţă de partid.
Luna 6, ziua 10: Ieri, am primit o scrisoare, scrisă în germană. M-am prins, era de la moş Klaus. Mă ruga să-l ajut cu campania pentru prezidenţiale. Imediat, am convocat celula de criză: frate-miu, asociatul meu, i-am trimis vorbă şi lui Răducu. Acum lucrăm la slogan şi la afişele electorale. Radu are talent la desen, îi face portretul lui Klaus pe coli A4, cu cremă de pantofi. Vrem să facem măcar 100 şi să le lipim prin celulele vecine. Am vrea să facem şi campanie „door to door” (adică din uşă în uşă, da’ nu cred că ne lasă gardienii). În comitetul de conducere al celulei de criză, frate-miu a ridicat o problemă interesantă: câţi deţinuţi vor avea drept de vot la prezidenţiale? Facem sondaj şi-apoi ne apucăm de treabă”.
