Ei, uite că nu a fost chiar cum au vrut unii în baie şi a rămas după cum au avut alţii coaie. Mult trâmbiţata demitere a prefectului Dragomir Tomaşeschi s-a fâsâit, precum un pârţ fără zgomot, într-o potenţială decizie pe care ar lua-o Guvernul, într-un viitor incert: la o proximă reuniune în plen. Păi, ce să fie la mijloc? Şi-o fi băgat careva coada aici, de a scos din mapa de lucru a premierului Boc taman solicitarea de demitere a prefectului de Iaşi, Dragomir Tomaşeschi? Sau toată caterinca de a răsuflat în presa locală a fost regizată prost – cu concursul nemijlocit şi interesat al mogulilor – iar noi, ca nişte bârficioşi ce suntem, nu am făcut decât să punem botul, ca nişte fraieri, la tragerile de sfori ale unor ciumeţi?

Nu. Ideea e că au fost alţii mai şmecheri decât senatoarea Mihaela Popa! Dar, cum momentul la care scriu aceste rânduri este răsuflat, mult mai corect ar fi să-mi îndrept atenţia în altă parte. Pentru mine e clar că nu pleacă Tomaşeschi când vrea Şaramet şi nici Simirad când vrea Nichita. Lucrurile s-au reînscris pe făraşul lor corect. Fiecare rămâne acolo unde e! Deocamdată. Pariez: dacă nu-şi bate singur cuie în talpă, Tomaşeschi îşi va încheia mandatul cu succes…

***

Aflu, prin mijloace specifice, că numitul Constantin Şerban, politruc de tradiţie în PD-L Iaşi şi dizident incomod în CODA condusă de senatoarea Mihaela Popa, a reuşit să facă ordine în Palatul Copiilor din Iaşi, de pe postul de director interimar, în locul răposatului Cătălin Damian. Atât de bine a pus lucrurile la punct acolo, încât chiar îmi e ruşine că l-am luat la mişto în numerele precedente. Despre morţi ca Damian, numai de bine, dar răposatul nu şi-a făcut treaba pe deplin. Dimpotrivă, a făcut protecţie socială pentru un ghem enorm de lipitori şi figuranţi a căror ultimă preocupare erau tocmai copiii pe care ar fi trebuit să-i îndrume pe nişte aptitudini, preocupări, pasiuni etc. Bravo, nea Costică, arde-i! Şi mergi mai departe. Contează pe susţinerea noastră!

***

Băi, nea Chirica de la Primărie, te credeam mai isteţ! Cum, cauciucu’ mă-sii, te-ai făcut cumătru tocmai cu Puşcaşu, de la Unistil?! Ăsta, de-o umplut Iaşul cu autobuze seccond-hand, înmatriculate în Bulgaria (ca să nu plătească taxe la Iaşi!). Zi-ne şi nouă, ăstora mulţi şi proşti care îţi plătesc ţie salariul, de ce ai omorât firmele de maxi-taxi, alea cu microbuze nou-nouţe, marca Mercedes, scoţându-le de pe traseurile din Iaşi, şi de ce ai băgat cadavrele poluante ale acestui Puşcaşu, afacerist cu moacă de bandit de Bârlad, pe străzile Iaşului?

Nea Gigi, dom’ premare, fă ceva cu treaba asta, că lumea a început să vorbească mai mult decât ar trebui pe seama relaţiei buşon la buşon dintre angajatul matale şi acest târtan din Bârlad care se cacă efectiv pe străzile frumoase din dulcele nostru târg al Ieşilor! Dă-l afară pe Chirica şi pune-l pe Puşcaşu! Măcar aşa ştim şi noi cum stăm.

***

Apropo de vizita preşedintelui la Iaşi, cu ocazia Unirii Mici. Asta îmi aduce aminte de bancul cu moartea mică: Cică, sună soneria de la uşa unui creştin. Deschide omul uşa, dar nu vede nimic. Mai sună o dată. Iar deschide uşa… nimic. La a treia sonerie, omul se uită mai atent şi vede jos, la nivelul bocancului, o moarte mică, mică, cu glugă, coasă, dinţi rânjiţi şi toate alea… „Vaaaaai, Doamne, iartă-mă, moarte dragă, nu mă lua acuma, că mai am multe de pus la punct de terminat…”, la care moartea mică îi zice: „dobitocule, am venit să-ţi iau hamsteru’!”.

Revenim, şi mă întreb: ce naiba-l roade-n zgaibă pe Băsescu să facă o horă mică, la Iaşi, pe 24 ianuarie?! Nu ar putea, oare, să o facă mai bine de unul singur, în picioare, la el, în Mihăileanu?

***

Unii oameni nu gândesc, dar fac numai prostii, doar ca să se bage în seamă, aşa cum face şi semnatarul acestor rânduri bârficioase…