V-ați mai întâlnit în ultima vreme pe stradă cu Mariana Bezdadea? I-ați mai cerut lui Vasile Hobjilă să vă ajute în vreo problemă? Chiar, când ați citit ultima oară ceva despre Cristian Zăinescu? A, nu vă spun nimic numele? Ar trebui, pentru că dumneavoastră i-ați votat. Sunt trei dintre primii deputați de Iași, aleși în 1990, în perioada romantică a democrației. Au apărut și au dispărut din peisajul politic de îndată ce li s-a terminat mandatul. Dacă au făcut sau nu ceva pentru cei care i-au ales, ține de treaba istoricilor, așa că le lăsăm lor arhivele pe mână. Ideea e că la fiecare patru ani, o serie de politicieni ies în decor. Oameni la care ați mers să vă plângeți de o nedreptate, în speranța că vă vor ajuta măcar cu un sfat, oameni pe care i-ați votat pentru că le-ați crezut promisiunile. Mulți dintre cei care dispar sunt taman politicienii pe care pe durata mandatului i-ați văzut mai des la televizor. Alții dispar imediat ce au fost aleși, singurele cuvinte pe care le rostesc în plen fiind cele cu ”jur credință”. Ultima categorie e cumva cea mai tristă: cei care dispar din postura de tinere speranțe ale politicii. Se aruncă în luptă și dispar undeva pe-acolo. Ar trebui să scoatem un supliment groscior bine ca să-i trecem în revistă pe toți, așa că ne vom mulțumi să prezentăm, la plesneală, pe câțiva care ilustrează categoriile menționate. Pentru completări, apelăm la memoria domniilor voastre.

Cazul Dobre
Cristina Dobre. La momentul apariției pe firmamentul politicii ieșene se putea spune că reprezenta prima dinastie de politicieni de după 1990. Socrul, Traian Dobre, era deja deputat, trecut prin toate partidele care i-au oferit posibilitatea de a candida. Ce-a mânat-o pe medicul de la Recuperare în lupta politică, e greu de spus. A fost vorba de dorință de afirmare în alt domeniu decât cel medical, a fost poate dorința de a-i arăta lui tata socru cum se face politica. Cert este că în 2008 a candidat la deputăție, din partea PNL. Era, temporar, și partidul socrului, după un sejur prin PSD. Nora a ieșit pe locul trei în Colegiul 11, dar și-a câștigat mandatul la redistribuire, în dauna și spre oftica socrului. A urmat afirmarea pe scena politică națională. În 2009, vorbea despre ”marea păcăleală PDL-PSD”. După ce a schimbat partidul, trecând taman la democrat liberali, a schimbat și foaia. ”Dăunătorii USL distrug agricultura” și ”Guvernul USL – «frâna de motor» a bugetului” au fost două moțiuni susținute de doamna deputat.

Stă „în umbră”
Specialitatea Cristinucăi a rămas, totuși, sistemul sanitar. Din postura de medic, a ajuns ”secretar de stat” în ”Guvernul din umbră” al PDL. Nu știți ce-i aia și n-ați auzit de el? N-ați pierdut nimic. Ideea e englezească și zice că partidul aflat în opoziție își face un guvern în oglindă cu cel oficial și vine cu propriile contrapropuneri la ce zice partidul de la putere. Ideea este englezească, aplicarea ei, mai puțin. Guvernul din umbră nu a clocit nicio strategie să o propună ca alternativă la Ponta. Bagă Victoraș o acciză, sar pedeleii cu altă sursă de bani. Scade Ponta CAS-ul, vine PDL cu posibilitățile de acoperire a găurii din buget. Nu e cazul, așa că nici Cristinuca nu prea are ce face concret. De-aia nici nu mai auziți de ea. Ultima oară, după ce nu i-a ieșit să iasă din nou deputat, era funcționar public la Hârlău, în ideea că o va sălta cineva în scaunul de șef la CJAS. Pe la Hârlău n-a trecut, că ar fi vuit târgul. Nu ne întrebați ce face în rest, că n-avem nicio problemă cu ciolanele, așa că n-am ajuns la Recuperare.

Activ doar pe Facebook
Al doilea personaj pe care ne-am gândit să vi-l prezentăm fusese supranumit la un moment dat ”secret service”. Genul care vede conspirații oriunde, iar dacă chiar nu există, acționează de parcă ar fi. Consilier județean fiind, juca rolul de Gică Contra în plen, bănuindu-l pe prezidentul de atunci, Lucian Flaișer de… nu se știe exact de ce, dar ceva tot trebuia să fie. Ajuns prefect, era în stare să facă scandal dacă ce spunea el ajungea pe coloană și nu deschidere de pagină măcar. Nu subiectul lansat era slab, ziariștii aveau ceva cu el. Candidat la deputăție, a venit cu un slogan din patru puncte pe care se angaja să le rezolve. S-a ales, că la vremea aia portocaliul era la modă. După patru ani, i-a fost cam greu să explice alegătorilor de ce unul din puncte, care însemna găsirea unei soluții pentru Nicolina, nu s-a îndeplinit, așa că a pierdut cu brio în fața unui liberal anonim și a unui popular al cărui singur merit era că îngropase pe banii lui 40 de oameni uitați de rude la morgă. Bine, omul nostru nu promisese că o să transforme Nicolina în fabricant de TGV-uri franțuzești. Și închiderea fabricii e o soluție, dar publicul nu a înțeles. Așa că din deputat a ajuns șomer o vreme. S-a retras total din politică, dezamăgit probabil că nu a fost înțeles. Îl așteptăm cu o reacţie pe Facebook, pe unde e mai ușor de găsit decât în lume. Numele său e Nicuşor Păduraru.

PNL-PDL-PNŢ-PDL
Al treilea nume este suficient de imprevizibil încât să se mai audă de el. Și el plecat din postura de consillier județean. Liberal, apoi portocaliu, ca și cel mai sus menționat. Fără a fi ajuns întâi prefect, s-a văzut și el deputat, tot pe motiv de modă, nu de altceva. Mult mai agresiv din fire decât celălalt, a fost lansat pe televiziuni, unde făcea turul să explice că Boc este înalt, iar Ialomițianu ar merita premiul Nobel pentru economie. S-ar părea că nu prea a reușit, dacă ne uităm la rezultatele ultimelor alegeri parlamentare. Marius Spânu era văzut în PDL ca fidel devotat lui Oprea. Când frâiele filialei au fost preluate de Surdu, s-a volatilizat și el. A dispărut într-o ceață atât de densă, că nimeni n-a observat când i s-a terminat mandatul de deputat. N-a văzut nimeni nici când a sărit în barca PNȚ, ca să le reorganizeze filiala. Nu ne întrebați ce a căutat taman la ei. Orice politician știe că mortul de la groapă nu se mai întoarce, așa că nu are rost să te duci la un astfel de partid, în afara cazului în care vrei neapărat să te sinucizi politic. Ei, când frânele PDL Iași au fost luate din nou de Oprea, a reapărut și el. A zis sus și tare că s-a dus la PNȚ doar în vizită, fără a fi fost de fapt membru. Și s-a văzut, pentru scurt timp, un fel de medie geometrică între un șef de filială municipală, secretar executiv și adjunct de secretară simplă. Doar că e ghinionist de felul său. A venit ordin de sus de fuziune cu Forța Civică. Și așa a redevenit ce-a fost, adică mai nimic. Locul de șef la municipiu a fost luat de Tomașeschi, omul lui Mihai Răzvan Ungureanu. Algoritmul, deh! Părăsit de Oprea, s-a pierdut undeva, în noaptea și negura politicii. Îl așteptăm din nou la rampă, după ce Alianța Creștin-Liberală se va fi făcut țăndări. E prea nervos să stea pe tușă prea mult.

Următoarea generaţie
Știm că ați vrea, precum v-am obișnuit, să vă dăm și niște previziuni. De exemplu, care va fi următoarea generație de politicieni ieșeni expirați. Asta lăsăm însă pe mai târziu, să nu se spună că tulburăm apele înaintea campaniei electorale pentru prezidențiale. Unele nume sunt însă previzibile.