Abia revenit din concediu, Costel Alexe, deputat PNL de Iaşi, a constatat că are atâtea cereri de prietenie pe contul personal de Facebook, încât s-a gândit să-şi redirecţioneze fanii pe pagina oficială. Neobişnuit cu limba română, distinsul deputat le-a scris clar admiratorilor săi: „Vă rog să da-ţi like la pagina mea”. Atenţionat de un alegător vigilent, Alexe şi-a corectat rapid greşeala, scoţând cratima inoportună. În timp ce făcea chestia asta, s-a gândit că ar avea un mare câştig de imagine dacă ar face şi el nişte inaugurări, ceva, măcar câte una pentru fiecare eroare gramaticală pe care-o comite. Aşa că liberalul l-a sunat pe Klaus Johannis, idolul de la Bucureşti, pentru a-i cere sfatul. „Bârfa de Iaşi” a intrat în posesia înregistrării convorbirii dintre cei doi.

Costel Alexe: Respectele, admiraţia şi plecăciunile mele, şi, nu în ultimul rând, bună dimineaţa, domnule preşedinte!
Klaus Johannis: Guten Morgen, pardon, bună dimineaţa! Dar cine e la telefon?

Pardon, nu mi-am prezentat distinsa mea identitate. Sunt Costel Alexe, deputat liberal de Iaşi. Ce mai faceţi, domnule preşedinte? De ce gâfâiţi aşa?
Păi, ce să fac… Tocmai am tras o tură prin târg să încasez chiriile la cele şase case pe care le am şi am obosit niţel. Cu ce pot să vă ajut, domnule deputat?

Domnu’ preşedinte, imaginea mea e cam prăfuită. Mă gândeam să inaugurez şi eu ceva, precum domnu’ preşedinte de la CJ, dar n-am idee la ce să tai panglica.
Am înţeles că la Aeroport a mai rămas un căpăţel de pistă de inaugurat. Vorbiţi acolo, poate vă face loc la panglică.

Eh, cine ştie când îl mai prind eu pe şeful CJ la vreo inaugurare. Ştiţi, mă gândeam să inaugurez o cratimă.
Poftim? Nu vă înţeleg.

O cratimă, o liniuţă din aia. Dumneavoastră nu folosiţi liniuţe?
Hm, mai făceam cu băieţii câte un raliu noaptea, prin Sibiu, dar…

Nu, domnu’ preşedinte, liniuţa aia din propoziţie, dintre litere.
În germană nu folosim liniuţe între litere. Dar, dacă vreţi, vă pot ajuta cu un umlaut.

Cu ce?! Un flaut?
Nu, umlaut! E o chestie pe care o punem pe litere ca să sune nemţeşte.

Aaa, bun, bun! Îmi puteţi trimite vreo zece umlauturi din astea? Vreau să le dau prin colegiu, să aibă toată lumea câte-un umlaut pe lângă primărie.
Cum adică, să vă trimit umlauturi?

Da, domnu’ preşedinte. Vreau să fac turul judeţului, să inaugurez câte-un umlaut din ăsta în fiecare săptămână. O să-i dau duşmanului politic un umlaut peste bot de nu se vede. Calitate germană, dom’le!