Ultima oară când am călcat prin cinematograful Tineretului credem că rula un film din ciclul Războiul Stelelor. La Republica am încercat să vedem un film, dar a venit tipa care rupea biletele, și-a cerut scuze că nu se dă filmul pentru doar cinci spectatori și ne-a trimis acasă. La Victoria, ultima oară cred că eram vreo 20 împrăștiați prin sală. Ne iertați că am început cu propriile amintiri, dar chiar poate fi un bun exercițiu de memorie: când ați văzut ultima oară o sală de cinematograf plină? A, nu dintr-aia, de la Mall, micuță, cochetă, făcută pentru maxim 100 de spectatori, ci una dintr-astea, de 500 de locuri, eventual cu lojă și balcon.

Fără miză
Cinematografele ieșene ”de stat” sunt pe moarte, ca și instituția ce le patronează. Cândva, vechea Regie Autonomă pentru Difuzarea și Exploatarea Filmelor ”Româniafilm” era o instituție ca oricare alta, una care își schimba șeful o dată la patru ani, în funcție de cine prelua puterea. Cândva, instalarea unui șef la RADEF Iași de către Vasile Lupu, deputatul țărănist, a provocat un adevărat scandal, când s-a auzit că numitul ar fi fost cumnatul deputatului. Acum, doar un reporter de investigații de la CNN ar mai putea afla cine e șef la RADEF Iași.

Rând pe rând, cinematografele din județ au început să se închidă încă de acum 20 de ani. Din cele cinci care funcționau în Iași, Copou s-a transformat în bar, și acolo cu scandal, iar Dacia a ajuns în brațele unui deputat, tot cu scandal. Nu ne legăm de ele, că oricum nu sunt noutăți. O să vorbim doar de cele trei încă existente în patrimoniul RADEF: Tineretului, Republica și Victoria. Unul închis, celelalte două, pe ducă.

Un proces lung
Situația cinematografului Tineretului este poate cea mai tragică. A fost închis pentru că stătea să cadă peste spectatori. A devenit o vreme adăpost pentru boschetari. Într-un final, i s-au sudat ușile, iar peste el a fost întins un mesh reprezentând fosta berărie Bragadiru, care funcționase acolo până să fie cinematograf. Prea curând nu se va alege nimic de el. De vreo 20 de ani, parohul bisericii Banu se chinuie să-l obțină în instanță. Cândva, pe-acolo a funcționat un azil pentru săraci, cantină sau ceva de genul, că nu este foarte clar, construit de ctitorul bisericii și ținând de ea. Apoi, s-a făcut cinematograf, fiind chiar primul din Iași. Pe urmă, a luat foc. Pe urmă, s-a construit berăria. Pe urmă, au confiscat-o comuniștii, i-au făcut praf fațada și au făcut-o cinema din nou. Procesul are toate șansele să se lungească tot înainte, că nu este clar dacă berăria a fost construită pe locul azilului bisericii, că nu concord adresele.

Daună totală
Ideea e că până se termină procesul, se dărâmă. Și chiar ar fi păcat. Nu că ar mai reprezenta ceva clădirea, prin ea însăși. Dar la cum este amplasată, la 200 m de kilometrul 0 al târgului, e visul oricărui investitor imobiliar. Iar avantajul ar fi că este bună la orice. Firește, nu la un azil pentru vagabonzi, chiar dacă biserica Banu este supranumită și ”a calicilor”. Nostalgicii și turiștii ar veni însă cu plăcere să bea o bere într-un Bragadiru reconstruit în stilul începutului de veac XX. S-ar potrivi perfect și cu Lăpușneanu. Practicii și-ar putea imagina o clădire de birouri. Nu oțel și sticlă, ci una care să folosească zona. Fațada dinspre Lăpușneanu, în stilul anilor 1900, iar cea dinspre Mitocul Maicilor, à la Casa Asigurării Meseriașilor. După cum vedeți, am sărit varianta cinematograf. Ca business, ar fi riscant, că e greu să umpli o sală mare. Apoi, un mall oferă ce nu ar putea un cinema ”clasic”. O zi de shopping cu nevasta, continuată cu un film și cu o masă la restaurantul chinezesc, fără a ieși din clădire.

Şi Republica e praf
Cinema Republica este o altă problemă a centrului Iașului. Și ăla e revendicat, că pe vremuri acolo a funcționat fostul cinema Trianon. Tot nelămurit de ani de zile, dar nu mai intrăm în detalii. Și el stă să se dărâme. Pe dinafară cel puțin, că structura încă rezistă. Ceva trebuie făcut cu el, dar ce? O variantă ar fi să fie pur și simplu dărâmat, ceea ce ar rezolva mai multe probleme odată. S-ar mări semnificativ parcarea din zonă, iar străduța care o leagă de bulevardul Independenței ar putea fi lărgită. Nu de alta, dar acum nu pot trece pe-acolo nici doi câini unul lângă celălalt, fără să se frece între ei de să le sară puricii. Acum vreo patru ani, un arhitect ieșean a venit cu ideea renovării cinematografului în stil Belle Epoque. În schițe, fațada arăta fain. Plafonul, la fel, cu un luminator gigantic și o terasă amenajate pe acoperiș. Un restaurant deschis acolo ar cam rupe stilul.

Victoria a înfrânt
La cele două, faptul că sunt amplasate pe Lăpușneanu le obligă la anumite funcțiuni, ceea ce simplifică lucrurile. Dar ce facem cu al treilea, Victoria? E cea mai nouă dintre clădiri, gândită să închidă piațeta de peste stradă de statuia lui Cuza. Şi nu e ok deloc, cu aerul său vetust, cu sala plină de igrasie și cu scaunele antediluviene. Ca să rămână cinematograf, trebuie băgați bani grei. Care doar din activitatea de bază nu se pot recupera. Din fericire, e genul de clădire care se pretează la multe. Cu puțin efort, ar putea fi transformată într-un centru comercial pentru cei găzduiți la hotelurile din zonă, cu magazine de suveniruri, centru turistic, baruri și chiar mini-mall. La limită, ar putea fi dărâmat și construit un turn ca celelalte trei din zonă. Soluții ar fi. Banii și investitorul lipsesc.