După ce a fost nevoit să coboare din PPDD-mobil, vehiculul în care circula de ceva vreme fără bilet, deputatul rătăcitor Daniel Oajdea a ajuns la o răscruce politică, în care şade şi se gândeşte încotro să o apuce. Vântul schimbării, dar şi al nostalgiei după PDL, partidul în care s-a format ca demagog, l-ar îndrepta pe Oajdea către liberalii din ACL. Entuziasmat de ideea că ar putea să se mute la o casă mai mare, Oajdea a tras o fugă la cabinetul său parlamentar din incinta cinematografului Dacia, pentru a şi-l dota cu o ascuţitoare şi două creioane noi. Însă, acolo, a avut parte de o întâlnire de gradul trei cu portarul cinematografului, Vasile Buşan, care avea chef de vorbă cu dom’ deputat.
Vasile Buşan: Trăiţi, dom’ deputat! Ce mai faceţi? Aţi venit aşa, într-un Zbor deasupra unui cuib de cuci?
Daniel Oajdea: Să trăieşti, nea Vasile. Da, am adus ceva echipament de birotică, un creion, o ascuţitoare, chestii din astea.
Bun aşa! Tot mână largă aţi rămas. Godfather, ce mai! Dar ia spuneţi, am înţeles că aţi făcut un fel de Fight Club cu domnu’ Dan?
Ei, mici nepotriviri de strategie, de tactică. Dar ce-au scris golanii aici, pe zid?
Ah, nu, eu am scris Cinema Paradiso. Ştiţi, uneori, Nostalgia mă mai poartă Pe aripile vântului, după vremurile de altădată ale cinematografului de aici.
Nea Vasile, trebuie să înţelegi că vremurile s-au schimbat. Acum facem politică, cultura poate să mai aştepte.
Da, aveţi dreptate. Vine campania prezidenţială. There will be blood, vorba vecinului meu Costică. Şi încotro veţi merge, domnu’ deputat, din această Răscruce de vânturi în care vă aflaţi?
Poate că mă duc la PNL. Am fost cândva la PDL, deci nu aş face decât să schimb D cu N.
Cu alte cuvinte, Back to the future. Eh, sunteţi un fel de Indiana Jones în căutarea arcei pierdute.
Da, sunt Greu de ucis 4. Mă lasaţi acum să intru un pic, să văd ce mai e prin cabinet?
Dar de ce vă grăbiţi în halul ăsta, ca-n Need for Speed? Al şaselea simţ îmi spune că, după 12 ani de sclavie în politică, parcă aţi vrea să vă retrageţi, să vedeţi Iarba verde de acasă.
Nea Vasile, zău, am treabă. Alegătorii mă aşteaptă, am de lucru pentru viitorul lor, pentru bunăstarea lor.
Aoleu, dar ce tupeu aveţi, parcă aţi Marele Gatsby. Oi fi având eu Salariul groazei, dar cât timp sunt eu Bodyguard aici, Nu există ţară pentru bătrânii şarlatani politici. Hai, Forrest Gump, treci înapoi La Strada, până nu-ţi aplic Cele patru sute de lovituri!
