În pregătirea alegerilor prezidenţiale din noiembrie, “Bârfa de Iaşi” vă propune un demers jurnalistic fără precedent. O piesă de teatru în 7 acte, evident un pamflet cu influenţă caragialească.

Actul 1
Interiorul unui restaurant. Câteva mese amplasate discret în diverse separeuri. Lumina este difuză, provenind doar de la micile veioze aşezate pe mese. Pe o scenă, într-un colţ, o orchestră cu sonorităţi de café concert. La o masă retrasă, învăluit în fumul gros al unui trabuc, Traian Băsescu priveşte absent eticheta unei sticle de coniac. La un moment dat, opreşte un chelner care trece pe lângă el.

Băsescu: Bă, voi vreţi să mă omorâţi înainte de terminarea mandatului? Ce-i cu muzica asta de priveghi?
Chelner: A zis patronu’ că aşa e mai cu ştaif, că mai vine turişti străini prin Bucureşti şi vor să halească calamari pe muzică elegantă.
Băsescu: Bă, mie să mi-i aduceţi înapoi pe Udilă, Parandărăt şi aia micuţă, gurista aia care făcea toţi banii…
Chelner: Jenica.
Băsescu: Aşa, să vină şi Jenica. Bă, vreau lăutari la masă, nu ciocli, s-a înţeles?
Chelner: Înţeles, domnu’ preşedinte!

Chelnerul iese. De masa lui Băsescu se apropie Elena Udrea, cu paşi mici, silenţioşi. Apucă frapiera şi i-o toarnă brusc în cap lui Băsescu. Acesta sare în sus, urlând.

Băsescu: Bă, Nuţi, ce te-a apucat, fato?!
Udrea: N-ai auzit de ultima modă, aia cu găleata de gheaţă turnată în cap? Cică e un fel de campanie umanitară.
Băsescu: Lasă prostiile astea! Tu eşti în campanie prezidenţială, nu umanitară.
Udrea (sărutându-l împăciuitor pe chelia udă): – Iartă-mă, Zeus, doar mă ştii, sufletistă şi umanistă.
Băsescu: Bine, hai, ia loc pe canapea. Ce ai mai făcut azi?
Udrea: Uff, a fost un coşmar. Monica Macovei m-a urmărit prin tot oraşul cu o motocicletă cu ataş, în care l-a pus pe ăla mic, Mihai Neamţu. De vreo două ori mi-au tăiat calea şi mi-au făcut semn cu degetul acela ruşinos.
Băsescu: Mda, lasă că pun băieţii să-i dezumfle cauciucurile. Altceva?
Udrea: Traiane, m-am gândit la un plan tare pentru prezidenţiale.
Băsescu: O clipă, mi-l spui după ce mă întorc de la budă.

Băsescu iese. Udrea priveşte în stânga şi în dreapta, apoi scoate din poşetă un salam din care începe să muşte cu poftă. În scenă intră Klaus Johannis împreună cu Cristian Adomniţei. Udrea îi vede şi se ascunde după paravanul separeului. Cei doi se aşează la o masă.

Adomniţei: Domnule preşedinte, scuze încă o dată pentru întârziere…
Johannis: Nu înţeleg cum de puteţi întârzia cu avionul, din moment ce abia aţi dat în folosinţă pista aia flexibilă.
Adomniţei: Păi, tocmai aia e, că e atât de flexibilă, încât avionul sărea ca un saltimbanc pe plasa de la circ. Ce vreţi, e o pistă tânără, se gâdilă şi ea când o atinge un Boeing aşa, mai matur.
Johannis: În fine, ai vrut trambulină pentru imagine, acum o ai. Problema e ce fac eu, acolo, la Iaşi? Cum stau în sondaje?
Adomniţei: Cum să vă explic, dumneavoastră vă ridicaţi de la sol mai greu, cam ca un Boeing 747 sau Antonov 24. Cred că e din cauza flapsurilor, care…
Johannis: Domnule, m-ai căpiat cu avioanele tale!
Adomniţei: Mă scuzaţi, poate că exagerez, dar când eşti la manşa unui judeţ ca Iaşul, un judeţ imens, aşa, ca un Tupolev din anii 60…
Johannis (loveşte cu pumnul în masă): Chelner, un şnaps!

Băsescu revine în scenă. Îi vede pe cei doi liberali. Se apropie de ei cu mers legănat, relaxat.

Băsescu: Aaa, dar pe cine avem noi aici? O alianţă la ceas de seară.
Adomniţei: Domnu’ Băsescu, sunteţi inoportun, tocmai discutam lucruri intime.
Băsescu: Serios? Ai tupeu, domnu’ Adomniţei. Ia să văd, ştii câte stele are coniacul de la masa mea?
Adomniţei: Nu, dar blondei de la masa dumneavoastră nu i-aş da nicio stea, arată ca un hostel în ruină.

Băsescu dă din mână, a lehamite. Revine la masa unde Elena Udrea unge cu muştar o felie imensă de salam.

Băsescu: Ce prostii bagi în tine, dragă?
Udrea (cu gura plină): Salam Victoria.
Băsescu: Nu vorbi cu gura plină, că mă exciţi.
Udrea (după ce a înghiţit cu poftă): Ăsta e planul de care voiam să-ţi vorbesc: un slogan pentru prezidenţiale. Ascultă la mine: Între spaghetti, Ponta, mă înţelegi, şi cremwurst, adică Johannis, alegeţi puritatea românească, salam Victoria, adică eu, Elena Udrea. Te-ai prins? Sau oare să folosesc covrigii de Buzău, că-s mai aproape de baştina mea?
Băsescu (punându-şi mâinile în cap): Chelneeer! O vodcă mare!

(Va urma)