Campania pentru prezidenţiale intră, încet-încet, în linie dreaptă. „Bârfa de Iaşi” continuă demersul jurnalistic ce constă în imaginarea unei piese de teatru între principalii actori politici.
Actul II
Scena 1
Un interior cazon: o masă, două scaune, un pat de fier şi o fereastră îngustă, în fund. La masă, îmbrăcat în echipament de camuflaj, Victor Ponta notează ceva într-un registru. Privind cu un binoclu pe fereastră, Liviu Dragnea, echipat la fel. Pe un perete, mai multe linii verticale, desenate cu creta şi tăiate pe diagonală, deasupra cărora scrie Băsescu – AMR 70.
Ponta: Ceva noutăţi, Liviule?
Dragnea: Cred că am prins ceva. Da, e primarul din Şomcuţa Mare. A părăsit sediul PDL. Îl văd, se îndreaptă spre obiectiv. Hmm, a luat-o pe uliţa din spatele bisericii. E clar, se duce spre PNL.
Ponta: Hm, nu e bine…
Dragnea : Stai! A cotit-o pe la moară. Da, urcă spre PSD. O clipă… A intrat înăuntru!
Ponta: Yes! Îl trec pe listă.
Dragnea: Câţi avem săptămâna asta?
Ponta: Trei’ş patru.
Se aude un gong de pendulă care bate de douăsprezece ori. Cei doi ascultă nemişcaţi. Apoi, Dragnea se duce la perete şi mai desenează o linie.
Dragnea: A…me…re… şaizeci şi nouă, Băsescule!
Scena 2
Interior, restaurantul Cocoşul de Aur. Băsescu, la masă, dă în cărţi, învăluit într-un nor de fum.
Băsescu (ca pentru sine): Deci, la ceas de seară, o veste, de la drum lung…Hmm, ce naiba să fie?…Ia să mai văd… Hopa! O damă de treflă, la aşternut. Hă hă, mi se pare normal…
În scenă intră deputatul Petru Movilă, însoţit de Elena Udrea şi Aurelian Pavelescu, preşedintele PNŢCD. Udrea se aşează languroasă lângă Băsescu, în timp ce ceilalţi doi aşteaptă respectuoşi în picioare. Băsescu îi vede şi scuipă-n sân.
Băsescu: Ptiu, ăla mic cu capu’ mare!
Udrea: Vai, Traiane, fii politicos, te rog. E domnul Pavelescu, noul meu coleg de alianţă.
Băsescu: Dacă-i pun două antene în cap, zici că-i extraterestru!
Udrea: Domnul Pavelescu mi-a făcut azi un compliment foarte frumos. A zis că sunt urmaşa lui Corneliu Coposu!
Pavelescu: Aşa e. Pentru noi, ţărăniştii, doamna Elena Udrea este cea mai nobilă exponentă a idealurilor pe care…
Băsescu (dă din mână): Hai, mă, Pavelescule, nu mă mai enerva, că şi-aşa mi-am uitat bicarbonatul acasă, iar Frâncuşa asta îmi dă o aciditate ceva de groază.
Movilă: Dacă-mi permiteţi, domnu’ preşedinte, vă pot ajuta. Beau eu borşul ăsta de Frâncuşă, iar dumneavoastră veţi sorbi din această superbă Busuioacă de la Iaşi.
Băsescu: Bună idee, Petrică. Nu degeaba te cheamă ca pe paharnicul ăla…
Movilă: Pardon, mitropolitul Kievului.
Băsescu (dând pe gât paharul cu vin): Cu paharul şi cu litru’, C’aşa bea mitropolitu’!
Scena 3
În fundal, pe perete, un poster mare cu Johannis, dedesubtul căruia scrie ACL Iaşi. O masă lungă, acoperită cu o pânză roşie, în jurul căreia se află câteva scaune. Pe masă se află risipite sute de coli de hârtie, pe care Marius Dangă şi Dumitru Oprea le întorc pe toate feţele.
Dangă: Nea Mitică, matale câte semnături ţi-au ieşit pentru Johannis?
Oprea (ţâfnos): Ei, câte! Câte trebuia!
Dangă: Hai, dom’le, nu mă aburi. Spune sincer că voi, ăştia de la PDL, nu aţi strâns nici măcar o mie.
Oprea: Treaba dumitale, dar softul pe care l-am creat personal a numărat 21.543 de semnături.
Dangă (îi flutură în faţă un teanc de hârtii): Unde-s, bre, că aici sunt doar vreo cinşpe foi cu Johannis!
Oprea: Domnu’ Dangă, puneţi la îndoială capacitatea mea de a culege şi prelucra date? Softurile mele sunt dintre cele mai…
Dangă: Softuri, mofturi, iaca nu iese socoteala! Mai mergeţi în teren şi mai culegeţi semnături.
Oprea (concesiv): Mariusică, de ce nu eşti tu băiat deştept? Hai, dă un restart minţii tale înfierbântate şi hai să vorbim cu mousul pe masă. Uite ce-ţi propun: bagă imprimanta aia şmecheră în priză, pune-i mufele în calculator şi dă un print la tabelul ăsta de pe monitor.
Dangă: Ce-i asta? Văd o listă cu două sute de-alde Constantin V. Pelinel. Cine-i ăsta?
Oprea: Cum, cine? Omul nostru din teritoriu, votantul nostru de bază.
Dangă: Da, dar nu putem număra de două sute de ori acelaşi om.
Oprea: Da’ Baconschi cum a putut, la Paris, în 2009? Hai, ai încredere în tehnologia informatică şi dă naibii odată ENTER!!
(sfârşitul actului II)
