Scena 1
În buncărul militar, Liviu Dragnea stă aşezat la masă, având alături un telefon fix, model vechi, cu disc, vopsit în culori de camuflaj. Dragnea se uită cu atenţie într-un ghid turistic, apoi formează rapid un număr.
Dragnea: Alo, agenţia de turism Paralela 69? M-ar interesa oferta dumneavoastră cu sejurul din Maldive, de la sfârşitul lui noiembrie. Nu mă interesează cât costă, nu mă uit la bani.
Intră Victor Ponta, cărând un geamantan ce poartă etichete pe care scrie Beijing, Washington, Iaşi.
Dragnea: Unde umbli, măi Victore? Hai că tocmai stabileam unde o să-ţi petreci luna de miere prezidenţială.
Ponta: Abia am venit de la nunta de la Iaşi, nu mai plec nicăieri.
Dragnea: S-o crezi tu, păi ce fel de axă e asta: Beijing – Washington – Iaşi? Trebuie pigmentată cu ceva exotic, o Bermude, o Antilă Olandeză, ceva… (revenind la receptor) Da, domnişoară, merge şi Seychelles! O secundă, mai daţi-mi o informaţie. Ştiţi cumva dacă primarul din Seychelles e băsist? Poftim, e boşiman? (către Ponta): Boşimanii cu cine sunt, cu noi sau cu Băsescu?
Ponta oftează şi se trânteşte pe fotoliu. Dragnea se ridică şi se duce la peretele cu AMR. Constată că nu mai are cretă.
Dragnea: Bă, Pricopie ăsta nu e în stare să facă rost de nişte cretă măcar.
Scoate de după ureche un creion de tâmplar cu care mai taie un rând de linii din AMR.
Dragnea: Patruzeci de zile, Băsescule! După aia ieşi din post, haha!
Scena 2
Seară tihnită la Restaurantul Cocoşul de Aur. O manea se aude discret din două boxe mari aşezate de-o parte şi de alta lui Traian Băsescu, direct pe canapeaua pe care preşedintele stă tolănit şi citeşte ziarul.
Băsescu: Ce bolovan şi Cernea ăsta! Cică a strâns doar doişpe semnături pentru candidatura la preşedinţie. Păi dacă se ducea la Delfinariul din Constanţa, mai lua şi de la delfinii de acolo măcar încă pe-atât. Că doar vrea ca ăştia să fie declaraţi persoane non-umane, hă, hă, hă! Ce naiba, trebuie să-l înveţe un rechin bătrân ca mine ce înseamnă votul ecologic?
În restaurant intră Elena Udrea şi Emil Boc. Băsescu le arată obrazul cu un tirbuşon.
Băsescu: Hai, bă, chiar aşa de greu vă este să fiţi punctuali? Emile, te ştiam parolist.
Boc: Mă scuzaţi, domnule preşedinte, dar am aşteptat ca doamna Elena să îmbrace costumul de baie de mulţime.
Udrea: Dar unde sunt oamenii convocaţi pentru întâlnirea de azi? Am stat o oră să aflu cum se îmbracă bundiţa asta ardelenească!
Băsescu: Lasă oamenii, mă doare-n sondaje de ei. Am închiriat localul doar pentru noi. (îi face cu ochiul) Ce, eu nu sunt alegător pe care trebuie să-l convingi că te merită, căruia să-i prezinţi, hmmm… oferta electorală?
Udrea: Hai, măi Traiane, adică o să fim doar noi doi şi-o umbrelă, vorba romanţei?
Boc: Pardon, cred că v-am dovedit că am depăşit stadiul de umbrelă, promovând la nivelul de manta de vreme rea.
Băsescu: Ia mai scutiţi-mă cu orgoliile voastre de doi bani, mai bine puneţi mâna pe meniuri şi comandaţi ce vă place. Că pe 3 noiembrie, de ziua mea, care e fix după ziua alegerilor, s-ar putea să fiu prins cu mutatul. Păi numai să eliberez pivniţa o să-mi ia vreo săptămână. Hai, noroc!
Deodată, un cuier se prăbuşeşte cu zgomot chiar lângă masa celor trei. De sub maldărul de haine apare Teodor Meleşcanu, scuturându-se de praf.
Meleşcanu: Mă scuzaţi, şefu’, să ştiţi că nu vă spionam, ci doar exersam nişte tehnici de acoperire, aşa, să nu-mi ies din mână.
Udrea: Vai, bundiţa mea, aţi pătat-o cu ceva!
Meleşcanu: Ah, domniţă Elena, am uitat să-mi iau Prostamolul. Dar o duc eu la o spălătorie specială. Lună o fac, ca şi dosarul de informator al lu’ dom Traian! Vă puteţi bizui pe mine. La curăţătorie mă refer, că-n alegeri vă fac praf şi pulbere.
Scena 3
Sediul ACL Iaşi. Liberalul Andrei Muraru intră în încăpere, privind circumspect în jur. Deschide dulapuri, priveşte pe fereastră, verifică uşile. Cu mişcări precipitate, Muraru formează un număr de pe telefonul fix aflat pe birou.
Muraru: Alo, domnu’ preşedinte Johannis? Muraru sunt, anticomunistul de la Iaşi. Aţi citit instrucţiunile pe care vi le-am trimis, cele cum să vă apăraţi de atacurile bioenergetice? Nu? Vai, dar nu vă jucaţi cu asta, domnu’ preşedinte! Duşmanu’ deja a început să ne asedieze de peste tot. Uite ce vă sfătuiesc să faceţi: încercaţi să vorbiţi cât mai puţin şi să priviţi cât mai puţin adversarul în ochi. Ar fi perfect dacă aţi putea să vă puneţi o pereche de ochelari de cal, dar să fie Zeiss. Doar aşa vă veţi putea proteja de reptilienii ăştia care vor să vă stoarcă de energia dumneavoastră debordantă. Vă vrem proaspăt la Cotroceni, ca un hamburger abia scos din cuptor. Aşadar, cum spune şi Portocala, asistenta mea personală: mucles!
