Aho, Aho, distinşi bărbaţi,
Care norodul îl mânaţi,
De parc-am fi pe lângă voi
În jugul ţării nişte…zmei
(Ce rimă vreţi la versul trei?)
Aşadar:
Voi toţi acei ce ne mânaţi,
Opriţi-vă să ascultaţi:
Mai vechea noastră urătură
Ce trece azi din gură-n gură
Şi ne trimite, an de an,
La bărbăţia lui… Traian.

Distinse feţe truditoare
În băncile parlamentare,
Consilieri aleşi de noi,
Pocniţi din bici, pe lângă boi
Şi daţi-vă lângă perdele
La Primărie şi C. J.(-ele),
Ca s-audă ţara-ntreagă
Cum ne alintaţi voi cu “măi dragă”,
Când ne-mpărţiţi colaci şi bani
La fiecare patru ani …
Şi ne-ndopaţi pe fiecare
Cu mari gogoşi electorale.
Ia-ndemnaţi-i, măi flăcăi,
Şi hăuliţi pe toţi acei
Sorcoviţi în urătură…
Răi de muscă la căciulă!
Hăi, hăi!

Cetăţene de la bloc,
Tu nu ai curcă, tu n-ai porc,
Ca să îţi umpli frigiderul
Ţi-ai tăiat caloriferul…
Iar sub brad, pentru copii,
Pui trei Gigacalorii…
Să ai masa-mbelşugată,
Aşterni cam trist liste de plată,
Cu restanţe bine ornate
De confeti colorate…
Iar în bradul de Crăciun
Pui baloane de săpun…
Nu ai brad? Găseşti un pom,
Un arbust, filodendron,
Un ceva cu crengi, măi nene,
Să atârni ghirlande, stele,
Fire pentru ornament,
Becuri fără filament…
De-astea, pune cu duiumul
Că nu depăşeşti consumul.
Apă să nu bei, bădie,
Că te rupe-n pălărie…
Metru’ cub îţi umple maţul,
Dar la plată îţi ia sfanţul
Toma şi Apavital-ul.
Şi cu asta, gata balul!…
Pentru ploaie şi ninsoare,
Chiar şi zoaia din canale!
Du-te acum de Sărbători
La părinţi, la fraţi, surori
Şi mănâncă barosan
Pentru o juma’ de an.
Te-ncălzeşti din damigene,
Fără sobă, fără lemne…
Te îndoapă cu sarmale
Apoi intră-n hibernare,
Că şomer, tot stai degeaba
Şi îţi sugi ca ursul laba…
Mormăind ceva, în van,
Bravilor bărbaţi de neam,
Ce-i prinde Ajunul, frate,
Tocmai prin străinătate…
Unde grijile-i apasă
Şi-i rupe…dorul de casă.
Ce să fac’ acolo omul?
Petrece Revelionul!
Cu necaz, că-i cheltuială…
Doar o apă minerală
Costă, după fluctuaţie,
Cât e-o alocaţie.
Dar şampania, friptura,
Whiscky-ul care arde gura?
Cam o cuşmă de dolari-
Leafa ta pe şapte ani!
Vezi tu, frate, cât de greu
O duc cei aleşi de E.U.?
Tu te-mbeţi pe trei parale,
Ei pe cheltuială mare…
Mai înjuri parlamentaru’
Plin de atâtea griji sărmanu’?
Ridică atunci paharul,
Bea din el pe jumătate,
Ce rămâne, varsă frate,
Pentru sufletul lor bun…
Că-i un obicei străbun.
Ia hăiţi, cu toată vlaga,
Că-i degeaba!
Hăi,hăi!

S-a sculat mai’ an
Bădica Traian
Şi-a pornit să are, frate,
De la Dunăre departe,
Tot mergând din deal în deal
Cu un staff electoral…
Semănând în brazdă grâu
Ca să-i crească pân’ la brâu,
Grâu mănos, cu bob mişcat,
Numai bun de treierat.
Nu cum seamănă acum
Arabi, pe pământ străbun,
Până-n vârful dealului,
Pe sub burta calului…
Din recolta pusă-n stivă
N-avem grâu nici de colivă…
Importăm grâul turcesc
Din meleagul românesc.
Importăm sare maghiară
Când avem saline-n ţară…
Nu e cine să o scoată?
Ia să-i scuturăm odată
Pe toţi hoţii şi tâlharii,
Nu din plebe, găinarii,
Ci pe-acei ce-au jefuit,
Bietul neam nenorocit:
Mafioţii şi corupţii
Ce nu văd din dosul burţii
Braţul legii…cu dreptate…
Fiindcă au imunitate.
Şi atunci, cu o aroganţă,
Dau cu verzături pe faţă…
Cumpărând la preţ de japcă
Ţărişoara la bucată.
Dau pe-un mastodont de fier
Cât pe-un snop de pătrunjel.
Şi confundă angajaţii,
Cu cârnaţii.
Ia hăiţi, din toţi rărunchii
Ca să scuturăm păduchii,
Îmbuibaţi de toate cele …
Aburcaţi pe fruntea ţării,
Prin izmene!
Hăi, hăi!

Se-anunţă iarnă grea…
Visteria-i tot aşa
Cum o ştim de mult, cam goală
Şi e sărăcie-n ţară…
Şi cum crivăţul e tare
Bate vânt şi-n buzunare…
Şi colaci avem pe străzi,
Doar la bieţii maidanezi…
De-o veni Traian, Bădica
Şi-ar vedea la noi nimica,
Ar pleca cu cal cu tot
Peste Dunăre înot.
Şi ajuns la Roma veche,
O să stea şi-o să se-mbete,
Cugetând că-i în zadar
Să fii mare gospodar,
Într-o ţară unde banul
Stă la masă cu tâlharul…
Şi politica, bădie,
E doar pentru pălărie.
Unii schimbă des macazul
Noi rămânem cu necazul.
Şi cum spune vechea slovă
De la Goga, cea rămasă,
“La noi atâţia fluturi sunt,
Şi-atîta jale-n casă”…
Dar românul, rabdă, frate,
Până-n ziua când răzbate
Tot necazul şi obida…
Explodează mămăliga!
Şi-i împroaşcă cu fiertură
Pe acei ce ne crezură…
Pe lângă ei, c-am fi şi noi
În jugul ţării nişte boi!
Opriţi, carul, măi flăcăi,
Şi strigaţi odată, hăi
Şi aho, aho opriţi,
Pe noi să ne omeniţi,
Cu pitaci şi vinul bun…
Că-i un obicei străbun!
Hopuri, hopuri, hopurate,
La mulţi ani, cu sănătate!
Să vă fie viaţa plină
Cu belşug şi cu lumină!
Iar la anul care vine…
Să avem zilele senine,
Dragoste şi-nţelepciune,
Să ieşim cu faţa-n lume!
După cum urarea spune,
Chiar acuma, în Ajun:
“Tu nu uita, când eşti voios,
Române, să fii bun!…”