Neîndemânatic cum e, Moş Crăciun şi-a pierdut jurnalul. Reporterii “Bârfa de Iaşi” l-au găsit şi redau câteva fragmente din însemnările moşului:

– E clar, lumea e întoarsă cu fundu-n sus, iar treaba asta nu-mi place deloc. Pe vremuri, Black Friday ţinea fix 24 de ore. Cine reuşea să prindă ieftineala, bravo lui, cine nu, nu. Acum, văd că toţi comercianţii o ţin într-o Vinere Neagră toată săptămâna. Mi-e ca şefilor mei să nu le vină vreo idee deşteaptă şi să facă la fel şi cu Crăciunul. Parcă văd că îl vor extinde până la Revelion sau, cine ştie, până la Valentine’s Day. Şi atunci să te ţii program prelungit, tată, ore suplimentare, mai multe cadouri de cărat, mai multă deşelătură pentru mine! Şi să nu mă înjure careva că, în loc de stoc epuizat, voi pune afişul cu Moş epuizat!

– Ieri am fost printr-un tur de recunoaştere prin Iaşi, să văd cam pe unde stau potentaţii târgului, ce case au, ce obiceiuri etc., în aşa fel încât de Crăciun să merg la sigur, să nu bâjbâi prin oraş. Din punctul ăsta de vedere, nu-l invidiez pe colegul meu detaşat la Sibiu, unde va trebui să facă turul celor şase hornuri ale caselor lui Iohannis. Deocamdată, după vizita pe care-am făcut-o pe teren, n-am remarcat nimic deosebit, în afara unei gropi adânci săpată în curtea senatorului Ionel Agrigoroaei. Cred că cineva vrea să-i facă o surpriză şi să-i planteze un brad sub care să aşez eu cadourile. Ce vecini drăguţi!

– Mă gândeam să le aduc de sărbători băieţilor de la CSMS Iaşi câte un trenuleţ frumos. Dar după bătaia pe care au încasat-o de la CFR Cluj, cred că trebuie să mă gândesc la altceva. Poate la o lanternă roşie, ca să fiu sadic până la capăt. Iar italianului Nicolo Napoli îi voi face cadou un manual de instruire în Apărarea Siciliană, poate reuşeşte să o aplice în teren şi să nu mai primească goluri cu sacul.

– Mă miră că mai sunt unele voci răutăcioase care spun că distinsele crăciuniţe ce pot fi văzute prin supermarketuri la diferite promoţii ar fi un fel de majorete ale lui Moş Crăciun. Dimpotrivă, sunt cele mai serioase şi fidele angajate ale mele. De pildă, nu am auzit-o pe niciuna să-mi spună „Moşule, ce tânăr eşti!”, într-atât de mult mă respectă.

– Ce mă enervează Moga ăsta, când tot repetă “pe banii mei, pe barba mea!” S-o creadă el că cineva poate face carieră doar pe barba lui. Eu am o barbă de jumate de metru şi două mii de ani vechime în câmpul muncii şi nici măcar până acum n-am reuşit să-mi iau un Craciunomobil cu 24 de reni putere. Aia e, dacă nu ai intrări în hornurile care trebuie, un coşar care să-ţi dea pontul potrivit, rămâi tot cu nasul sub ţeava de eşapament a bătrânului Rudolf. O fi ea cu parfum bio, dar parcă mai vrei să miroşi şi o benzină de 98!