Gică tremura. Cu ţigara aprinsă în colţul gurii, privea undeva în zare, printre fulgii mărunţi şi deşi. Vremea „se zburlise”, ninsoarea şi frigul făcuseră ca oamenii din staţia de autobuz să stea mai apropiaţi unul de altul, decât de obicei. Cu toate că el era la câţiva paşi de grupul compact, simţea mirosul pătrunzător al unui parfum ieftin, cu care se dăduse din belşug nesuferita blondă, care, cu câteva minute înainte, se băgase în faţă la toneta de bilete. La apostrofarea unui ghiuj cam ramolit: „da, un’ te grăbeşti cucoană?!”, blonda cu pricina a dat un răspuns care a lăsat mută întreaga asistenţă. Din motive lesne de înţeles nu putem reproduce întocmai acel răspuns atât de vulgar, dar se pare eficient, care într-adevăr ar fi putut motiva graba oricui.

În autobuz, nesuferita aproape că se lipise de el. Asta îi crease un vădit disconfort, ce îl făcu să-şi lipească nasul de geamul îngheţat al autobuzului. Florile de gheaţă îi aduceau aminte de copilărie şi această întoarcere în timp îl mai linişti.

La muncă, linişte… ca întotdeauna când era plecat Şeful. Gică era cu lucrările la zi, aşa că se apucă  să facă ordine în hârtii. Apoi, se lăsă pe spătarul scaunului, privind-o pe Mimi care era total captivată de noul ei joc de pe calculator. De când îşi făcuse cont pe Facebook, Mimi se schimbase mult. Nu mai era prezentă la „pauzele de cafea” unde puteai să afli orice despre oricine, noutăţi şi cancanuri mai ceva ca în tabloidele de scandal. De altfel, mulţi dintre colegii din „gaşcă” erau acum tăcuţi, cu nasul în calculator. Toţi aveau conturi pe Facebook. Gică nu avea şi în felul lui era mândru de asta.

Brusc, un hohot de râs îl făcu să tresară. Se uită întrebător spre Mimi Aceasta râdea şi cu ochii:

– Gicule, fă-te-ncoa’! Uite un sfat pentru nevastă-ta…

Gică se aşeză lângă Mimi. Pe monitor citi „Balada bărbatului ideal”:

   Pe când serile îşi lasă lungi marame peste tot,

   Un om, s-antâmplat să treacă

   În drum spre casă, pe un pod.

   Dintr-un capăt, îl priveşte cu ochi stinşi un cerşetor

   Şi îl roagă creştineşte, ca să-i dea un ajutor.

   Trecătorul cel grăbit stă, priveşte cu mirare,

   Cerşetorul schilodit, fără mâini, fără picioare…

– Ţine-un leu!

   Te-ajute Domnul…!, îşi vorbiră amândoi.

La doi paşi, se-ntoarce omul:

– Ia, dă leul înapoi!

   Tu fumezi… şi-ncă drăceşte, de aceea eşti ca ceara!

– Vai, se poate, n-am nici deşte… cum aş ţine eu ţigara?

– Ai dreptate, măi creştine!, spuse chibzuind, drumeţul…

– Ia.. cinci lei!

– Te du cu bine!…

   Mai făcu trei paşi isteţul, şi se-ntoarse cu asprime:

   – Mă, tu bei de stingi pământul… de-aia eşti ca vai de tine!

   Ia, dă banii!

   – Uită gândul, cel scornit de Necuratul…

   Nu-ţi întoarce iarăşi darul,

   Doar să-mi toarne pe gât altul… cum aş ţine eu paharul?

   – Da, aşa-i… nu poţi să bei… Ai vorbit cu judecată.

– Ia, mai ţine zece lei, şi norocul să te bată!

Merse legănat drumeţul, dar se-ntoarse dintr-o dat’:

– N-o mai face pe-a isteţul!.. Credeai că m-ai înşelat?!

Ia, dă banii înapoi!, spuse omul cu temei.

– Las’ că ştim o vorbă, noi… Tu ai boală la femei!

– Cum de poţi gândi la asta?! Eu am cugetul curat…

Ce femeie-n lumea asta, m-ar primi la ea în pat?

– Zici că nu ai alte vicii?

Nu înjuri? Nu umbli-aiurea? Nu pierzi vremea cu amicii?

– Doamne, iartă-mă creştine… Ce-ţi veni să ocărăşti?!

Sunt pocit ca vai de mine… Cum poţi astfel să gândeşti?

– Uite, ce mă tot frământă… Să îmi fie cu iertare…

Ţine de la mine-o sută, şi te urcă în spinare!

Mergi cu mine pân’ acasă, ca să-i dau nevestei sfatul

Şi-un exemplu cu temei:

„Uite-aşa este bărbatul, ce nu bea… şi nu fumează… şi nu umblă la femei!”

Gică chicoti la gândul ce mutră va face nevastă-sa când va citi poezia. Dintr-odată, păru interesat de Facebook… Mai ales că Mimi i-a arătat fotografiile unor prietene, ce pozau atât de… aţâţător. Aşa că o rugă pe Mimişor să-i facă un cont şi să-l consilieze cu privire la utilizare. Aceasta l-a sfătuit să nu-şi dea numele real, „că nu dă bine şi nu e deloc cool”, aşa că au convenit la numele de „Giani Maximus”. În privinţa fotografiei de profil, au găsit pe internet una a unui actor mai puţin cunoscut.

Aşa a început Gică să joace „FarmVille, Mafia Wars, şi CityVille”. Aşa a făcut cunoştinţă cu mulţi prieteni şi prietene, să dea like-uri, să comenteze, să militeze pentru fel de fel de „causes”. În faţă, i se deschidea o lume nouă. Acum putea socializa cu cei care până mai ieri îl ignorau. Ştia că Vlase avea nevoie de cuie şi scânduri pentru ferma de porci, Tudoriţa cultiva cartofi, Nae avea nevoie de două stun gun–uri şi un health kit.

A luat o carte de maxime şi cugetări şi în fiecare zi posta câte ceva. Uneori posta şi câte o reflecţie matinală. La ultima, „ziua bună se cunoaşte noaptea” a primit următorul comentariu de la Nona: „man esti tare 😀 mai emotionat pana la lacrimi :)) cred k suntem suflete pereke :D”

Aşa a început corespondenţa pe chat cu Nona, unde şi-au povestit vieţile, bucuriile şi necazurile, chiar şi gândurile cele mai intime… Relaţia dintre Gică şi nevastă-sa fusese până atunci ca o ciorbă reâncălzită, pe care el o înghiţea cu noduri, de multe ori după ce s-a răcit de tot. Bomboana de pe colivă a fost când i-a citit „Balada bărbatului ideal” şi madam Gică i-a replicat scurt:

– Ia vezi mătăluţă, poate rămâi fără mâini, fără picioare…!

Nona era sensibilă, tandră, îl făcea să se simtă important, să se simtă bărbat…

Într-o zi, plin de remuşcări, a hotărât să-i spună Nonei adevărul, cum că el nu e Giani Maximus şi fotografia de profil e „împrumutată”. În replică, aceasta i-a răspuns că la sinceritate răspunde cu sinceritate: nici pe ea nu o cheamă Nona, iar poza e a unei verişoare. Au convenit că asemenea mici detalii nu pot afecta o relaţie între două suflete pereche şi au luat hotărârea de a se întâlni „în persoană fizică” în parcul Copou, la Teiul lui Eminescu.

Gică venise cu jumătate de oră mai devreme. Se aşezase lângă tei, pe o bancă de pe care tocmai curăţase zăpada. Se cufundă în amintiri… Îşi imagina câte poveşti de iubire s-au născut sub tei. Ceva, un parfum ciudat, atât de cunoscut lui, mirosul acela de parfum ieftin îl făcu să deschidă ochii… În faţa sa, la câţiva paşi, aştepta nesuferita blondă din staţia de autobuz.

(va urma, firește)