Beatrice Rancea

Iaşul are, de aproape o lună, o faţă nouă! Sau, mai bine spus, şi-a recăpătat o părticică din imaginea de oraş al culturii române. Interesant: marele câştig a fost adus ieşenilor prin prezenţa, alături de ei, a unui mare om de cultură.

Beatrice Rancea, un nume care s-a făcut cunoscut în întreaga ţară prin performanţele sale artistice, a ales să vină la Iaşi, la conducerea Operei Române, pentru artiştii de aici, dar şi pentru profesionalismul, dăruirea şi apetitul pentru artă al ieşenilor.

„Am apreciat trupa de aici – şi nu mă refer doar la solişti sau dansatori. Am avut ocazia să îi cunosc şi ca regizor, interpret şi balerină. În calitate de regizor, i-am cunoscut când am montat „Don Giovanni” şi  am lucrat extraordinar de bine. Mărturisesc, nu am vrut să fiu în alte locuri, ci doar în Iaşi. La acest concurs am participat doar pentru colectiv”, spune cu mâna pe inimă Beatrice Rancea.

Reîntoarcerea la cultură

Mai mult decât atât, noul manager al Operei Naţionale din Iaşi vrea să reactiveze interesul ieşenilor pentru cultură:

„Îmi doresc să aduc artişti importanţi, coregrafi, dirijori şi interpreţi cunoscuţi la nivel naţional şi de ce nu, la nivel internaţional. Până acum am avut plăcerea de a colabora cu Theodor Ilincăi, Ionuţ Pascu, David Crescenzi. Un aspect care vreau să îl pun la punct ar fi clădirea Operei, pentru că e nevoie de un ambient special. Scena ar trebui reparată în primul rând, pentru că este cea mai importantă. Ar trebui una multifuncţională pentru că balerinii au nevoie de un anumit tip de lemn, unul special. Nu e atât de simplu. Trebuie o bună organizare, dar sperăm să facem faţă cu bine”.

Beatrice Rancea este o prezenţă aparte, care denotă multă sensibilitate şi umanitate. Dragostea faţă de artă, dans şi semenii săi reprezintă doar o mică parte din elementele care o conturează.

B.B. a Iaşului

Artista este şi o mare iubitoare de animale:

„Am acasă 27 de căţei, nici unul de rasă. Toţi sunt maidanezi abandonaţi pe străzile Bucureştiului. Am început cu patru căţei şi, de-a lungul timpului, s-au tot adunat. Nu ne ajută nici o asociaţie cu mâncarea şi îngrijirea lor. Din bugetul propriu îi hrănim. Ne este foarte greu dar nu îmi pare rău. Eu am făcut această alegere”, spune artista.

Emoţia cu care vorbeşte despre căţeii săi este evidentă.

„Toţi căţeii mei au o poveste aparte şi sunt speciali. Ultima căţeluşă a fost găsită anul trecut pe timp de iarnă. Avea un puiuţ şi, cum trebuia să alăpteze, era nevoită să mănânce hoituri de animale moarte. A fost şocant pentru mine şi mi-am zis gata, trebuie să o salvez. I-am luat puiul şi l-am pus în maşină pentru a o ademeni. Două ore am stat la -20 de grade pentru ca ea să îşi facă curaj şi să intre în maşină, dar, într-un final, a reuşit”.