Şeful APDRP a fost trimis în judecată. În sarcina sa s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene.

Știți vorba aia cu lupul pus paznic? Dar pe aia cu linsul degetelor după ce manipulezi o anume substanță semilichidă și dulce? Eventual pe aia cu cine smântânește anume recipiente? Poate și continuarea la ”cine-mparte, parte…” o cunoașteți? Dacă am face o listă, probabil am găsi măcar o sută de zicale sau proverbe care fac referire la obiectul de activitate al DNA, de s-ar zice că românul nu s-a născut poet, ci hoț. Mai mare sau mai mic, după posibilități. E chiar amuzant pe undeva cum taman pe ăia care primesc o leafă de câteva ori mai mare decât salariul mediu pe economie tocmai pentru că au mega-responsabilități și vezi, Doamne, trebuie feriți de ispita corupției, îi găjbește DNA-ul că s-au întins la cașcaval.

Trimis în judecată
Nu ne antepronunțăm, că instanțele abia sunt la început de drum, dar tot vorba românului, fum fără foc nu prea are obiceiul să iasă. Un personaj despre care procurorii zic că l-au prins cu semnale de fum, iar judecătorii urmează să vadă dacă a și dat foc, este dom’ consilier județean nou-liberal Liviu Bulgaru, mai vechea noastră cunoștință de la Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP). Chestia aia care se ocupă de banii europeni aruncați cu lopata în noroaiele județului. Pe scurt, omul nostru este acuzat de procurori de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false sau incomplete, care are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri europene, prejudiciul fiind scris cu 7 cifre în varianta autohtonă și cu 6 cifre în cea europeană. Omul abia ce-a fost trimis în judecată, iar gurile rele zic că povestea spusă de procurori este doar vârful aisbergului.

Fitilul
Pe lung, că jargonul juridic este mai greu de digerat, povestea ar fi cam următoarea. În 2008, Primăria comunei Mironeasa s-a gândit să scoată la asfalt niște săteni care până atunci ziceau „săru’ mâna” când vedeau o mașină cu piatră spartă pe ulița denumită pompos drum comunal și înotau în glod în rest. Așa că sus-numita Primărie a încropit un proiect de modernizare a DC 49 Schit Hadâmbu – Urșița – Mironeasa. La pachet, că doar UE dă bani, au zis să cumpere și un autogreder, un tractor cu remorcă și o cisternă, pentru întreținerea drumurilor. Că nu întreții un drum de asfalt cu grederul în timpul verii, iar pentru deszăpezirea unui drum comunal iarna un greder e cam prea mare, e altă treabă. Pe scurt, li s-a aprobat: 10,6 milioane lei, din care 8,9 milioane de la UE sub formă de valută forte. Sătenii urmau să devină fericiții beneficiari pe 9,8 km de asfalt ca-n palmă.

N-a fost gata
Toate bune și estetice, doar că vasluienii angajați să facă drumul au cam dat-o-n bară. Că au lălăit-o românește, că li s-au înfundat utilajele în noroaie, contează prea puțin pentru ochii europenilor. Cert este că în iunie 2012, când drumul trebuia să fie inaugurat frumos, acesta era departe de a fi terminat. Mai exact, cam un sfert din lucrare exista încă doar pe planșe, fază la care UE face urât și cere banii înapoi. Toți. Ce face un primar gospodar atunci când vede că acuși vine controlul și-l prinde cu lucrarea nefăcută? Pune biciul pe constructor, reziliază contractul, ia alt constructor mai serios. Mă rog, dintr-astea. S-au mai luat măsuri de genul ăsta, drastice, și la case mai mari și s-a rezolvat până la urmă. Mai ales că Elena Curcudel nu era chiar căzută din copac, la primul mandat de primar, să nu știe ce și cum.

A mers pe burtă
Procurorii zic că doamna primar s-a făcut că nu vede lucrările lipsă și a organizat scurt recepția acestora, pe ideea că badea Vasile n-o să reclame, iar constructorul va închide el șantierul la un moment dat. A semnat că drumul există și este bun și a trimis ultimele facturi spre decontare. Ei bine, după patru zile a venit în inspecție unul de la APDRP care n-avea treabă la birou și a văzut că un sfert din drum era încă la nivel de piatră spartă, care nu seamănă cu asfaltul nici în poveștile nemuritoare ale copilăriei. A venit, a văzut, dar a mers pe burtă. A semnat că totul este “ok”, au semnat și șefii că totul e brici, inclusiv șeful ăl mare, Bulgaru. Procurorii n-au putut dovedi că s-a dat vreo șpagă, așa că se presupune buna-voință. Nu cumva să se piardă banii europeni. În traducere liberă, vreo șapte oameni acuzați de fals intelectual, instigare la fals intelectual, complicitate și ce-am mai zis. Prejudiciu de 1,8 milioane lei, din care 1,45 milioane lei, contribuția europeană la proiect. De la 6 luni la 3 ani; tentativa se pedepsește. Dacă este vorba de funcționari publici în exercițiul funcțiunii, de la unul la 5 ani.

A semnat ”ca primarul”?
Dacă-l întrebi, Bulgaru nu neagă că ar fi niște probleme la drumul cu pricina, dar susține ferm că a semnat și el, ”ca primarul”. Firește, prezumția de nevinovăție rămâne în picioare până la o sentință definitivă. Dar atunci, pentru ce statul român, adică matale, cititorule, mai plătește o leafă de 4.500 de leuți în mână? Pentru banii ăștia, n-ar trebui ca cineva să deschidă larg ochii? Zicem și noi, nu dăm cu parul. Mai ales că de omul nostru s-au tot auzit vorbe cum că ar fi ajutat și alte primării aflate în nevoie. Cum s-a întâmplat cu Moldovița, da, aia cu mănăstirea lui Ștefan cel Mare. Oamenii voiau 2,5 milioane de euro pentru un drum. Doar că proiectul lor făcea doar 59 de puncte, că mai primiseră bani europeni, iar cei care nu primiseră aveau prioritate. Or, sub 60 de puncte poți pleca acasă, că Paștele Cailor este cel mai apropiat termen la care ai putea visa la finanțare. Un omuștean din APDRP, care a dat din casă, susține că i s-a cerut de către director să mai bage din pix 10 puncte, ca Moldovița să se califice la bani europeni și că nu ar fi fost prima oară când se făcea asta. Lucrurile au rămas în coadă de pește. Deocamdată, dacă te gândești la cheful de muncă al procurorilor din ultima vreme.

Averea lui Bulgaru
Dacă este să te iei după ce declară, ai zice că Bulgaru este un biet naiv cu capul în nori. Are doar un apartament de 59 mp cumpărat în 2005 și un spațiu de producție în satul Mânzătești din Ungheni. Pleacă însă în fiecare dimineață dintr-o vilă de pe Otilia Cazimir, cu altă mașină decât cea declarată. Dar deh, vila e a soacrei, iar mașina poate fi și de serviciu. Are tablouri de 10.000 de euro, dar și credite de 14.000 de euro. Probabil că tablourile au valoare sentimentală, că noi mai degrabă le vindeam decât să ne împrumutăm de la bănci pentru a plăti dublu înapoi. Trăiește doar din leafa de 4.500 lei lunar și din pârlita de indemnizație de consilier judeţean de 750 de lei lunar.