Magic Mouss, un iluzionist francez despre care am fost informaţi că e şi foarte cunoscut, a venit la Iaşi pentru a încânta privirile copiilor. Spectacolul a avut loc la Centrul Cultural Francez în (mini-mini) Sala „B. Fondane”, loc în care încăpeau cel mult 40 copii. În ciuda faptului că reclamă s-a făcut destulă la acest eveniment şi era de aşteptat ca numărul spectatorilor să fie mai mare decât capacitatea sălii, organizatorii s-au riscat şi au eşuat. Astfel copii au ajuns să se îmbulzească împreună cu mamele, care dădeau coate pentru ca micuţii să îl poată vedea pe iluzionist.

Cum să învăţăm… indo-europeana

Pe lângă această situaţie, mare a fost mirarea unora când cetăţeni francezi de culoare sau cu origini asiatice (chinezi îndeosebi) mergeau cu copiii în braţe şi strigau: „Avem locuri rezervate va rog, pardon”, lucru suspect deoarece intrarea la spectacol a fost liberă.

Spectacolul a început cu o amestecătură lingvistică, întrucât iluzionistul francez vorbea pre limba sa, spectatorii români nu înţelegeau mai nimic, iar, pe fundal, se auzea în surdină celebra melodie „We no speak americano”, cântată de nişte australieni, cu versuri în italiană.

“Ca va?”, îi întreabă Magic Mouss pe micii spectatori.

Cum engleza e la mai mare căutare decât franceza, majoritatea copiilor nu au putut răspunde întrebării, probabil că singurele voci care au răspuns au fost ale personajelor de culoare din colţul sălii, magicianul fiind nevoit să mai strige încă odată, bineînţeles, fără succes.

Trucuri de tot râsul

Trucul special al acestui magician, a fost, după cum am reuşit noi să înţelegem într-un târziu, îngurgitarea unui şerveţel sau a unei bucăţele de hârtie, scoţând, în schimb, bacnote veritabile. Euroi de la mama lor, adicătelea. Aa, şi modelajul baloanelor în căţel, floricică şi alte figurine au atras copiii cărora orice glumiţă de acest gen li se părea ceva extraordinar.

Se pare că acest spectacol a fost aşteptat de mulţi copii. Cum ne-am dat seama? La ieşire aştepta nerăbdătoare o fetiţă care, împreună cu tăticul ei, privea de la intrare spectacolul. Doar trecătorii păreau a fi impresionaţi de imaginea absolut înduioşătoare…

Asta nu înseamnă neapărat că fanţujii noştri au învăţat ceva sau că micuţii ieşeni îşi mai aduc aminte de „marele” iluzionist. Că doar aşa ne-am procopsit noi cu Traian Băsescu, iar ei, cu Sarkozy.