Acum câțiva ani, la București făcea furori ”gașca de la Iași”. Oameni plantați în diverse puncte cheie de deputatul Relu Fenechiu, care era la „per tu” cu Tăriceanu, premier pe atunci. Nu că asta ar fi neapărat o problemă. În fond, pe când prim-ministru era Năstase, exista așa-numitul ”grup de la Cluj”. Problema apare atunci când singurul criteriu de promovare este pe cine cunoști și unde, nu glagoria pe care o ai între urechi. Ei, după Tăriceanu și căderea lui Fenechiu, ”gașca de la Iași” a cam dispărut. Cu mici excepții. Printre supraviețuitori se numără și unul din gemenii lui Fenechiu, Andrei Muraru. A făcut el ce-a făcut și a rămas la București. Mai nou, consilier al președintelui Iohannis pe probleme de societate civilă, ONG-uri și altele asemenea. Dar care este secretul? Ce-a făcut, în fond, pentru a intra și rămâne sub pielea primului bărbat al țării?

Carieră de consilier
Păi, cel mai la îndemână răspuns este că e profesionist, dom’le! E expert în domeniul respectiv, iar Iohannis n-ar fi putut găsi nicăieri unul la fel de bun ca el. Perfect, dar ce mama naibii te face expert în problemele societății civile? O facultate de profilul ăsta nu există, iar Muraru este istoric, dacă e să te iei după diplomă. Genul de facultate cu care mori de foame sau bați noroaiele pe la Coarnele Caprei. Muraru al nostru este însă din alt aluat decât proful de istorie standard. În ultimii 9 ani, Muraru a fost consilier timp de 5 ani. Ce fel de consilier? De de toate. Consilier pe relații externe la Camera de Comerț și Industrie București, consilier la cancelaria prim-ministrului etc. Consilier înseamnă că faci de toate și nimic. În principiu, dai sfaturi șefului. Practic, freci menta, mai ales dacă șeful este un membru al găștii.

O decizie cu cântec
Nu vrem să fim răutăcioși. Într-adevăr, cea mai mare calitate a omului nostru este că știe să consilieze. În fond, este nevoie și de așa ceva pe lângă oamenii politici. Ca să știe ce să facă și ce declarație să dea presei, au nevoie de sfătuitori. Doar că nu am putea spune că omul nostru dărâmă munții cu sfaturile pe care le dă. Ca istoric ce e, l-a sfătuit pe noul nostru președinte să decoreze un fost deținut politic. Foarte frumos și lăudabil. Doar că poate ar fi trebuit să îl aleagă pe sprânceană. Știți că domeniul este foarte sensibil, iar lumea tinde să pună imediat etichete, judecând un președinte proaspăt instalat după primele sale decizii. Măcar primele acțiuni trebuie să fie inatacabile. Or, se știe ce a urmat. La nivel simbolic, decorarea șefului deținuților politici cu Ordinul Național ”Steaua României” în grad de cavaler era „ok”, arătând că noul președinte înțelege să arate respectul cuvenit celor care au luptat împotriva comunismului. Nu avem nimic cu Octav Bjoza, dar faptul că este perceput ca simpatizant legionar este o bilă neagră, mai ales pe plan extern. Lucru pe care un istoric ar fi trebuit să-l știe, cu atât mai mult cu cât e autor de studii despre Holocaust, iar teza sa de doctorat se intitulează ”Procesele criminalilor de război din Transnistria”. Știți, zona aia în care România a deportat la greu în 1941-42 țigani și evrei.

Sună a cinism
Până la urmă, totuşi, Muraru este consilier pe probleme de societate civilă, nu de decorații. Partea proastă e că taman societatea civilă este cea care a sărit în sus la auzul numirii lui Muraru, care este acuzat tocmai de faptul că nu știe să abordeze problemele legate de aceasta. Este cunoscut scandalul provocat în lumea intelectuală de desemnarea la conducerea Bibliotecii Centrale din București a Mireillei Rădoi, în 2010. La acea dată, mai multe ONG-uri au protestat într-un mod original. Oamenii s-au așezat pur și simplu în holul BCU, citind câte o carte sau un ziar și ținând pancarte în mâini. 20 de oameni adunați în hol sunt suficienți să blocheze practic intrarea. Muraru a făcut scandal, deși societatea civilă doar contesta un concurs bănuit ca aranjat pentru doamna Rădoi. Să pui consilier pe probleme de societate civilă tocmai pe cineva care nu înțelege rolul acesteia, sună a cinism.

Geamănul, tot consilier
Alexandru Muraru, fratele geamăn al lui Andrei, s-a lansat în lumea politicii la nivel înalt când Alianța DA a câștigat alegerile. Din 2005 până în 2009, adică atât timp cât Tăriceanu a fost prim-ministru, l-a consiliat discret. Atât de discret, încât noroc că a trecut în CV că a lucrat la Cancelaria prim-ministrului. Altfel, nimeni n-ar fi știut că e bun la consiliere, ca și frate-său. Printre picături, în perioada aprilie – decembrie 2007, l-a consiliat și pe ministrul Justiției, pe atunci, Tudor Chiuariu. Gașca ieșeană, deh. A reintrat în scenă odată cu apariția USL, între 2011 și 2013 fiind, ce altceva decât consilier la Parlament. În plus, a fost și șef al Institutului Național al Patrimoniului, în care calitate a promis bani cu ghiotura pentru monumentele Iașului și a dat câțiva firfirici, de trebuia să-i scrii în lei vechi, ca să pară mai mulți. De cum s-a spart USL, nimeni n-a mai avut nevoie de sfaturile sale. Se mulțumește cu niște posturi decente de cercetător la Facultatea de Filosofie a Universității ”Al.I. Cuza”, profesor asociat la Științe Politice și cercetător asociat la Institutul de Istorie Recentă. A, și mai trece prin Consiliul Județean și pe la sediul PNL din Podu Roș, că poate e totuși nevoie de o consiliere mică pe undeva.