Câţiva iniţiaţi din Învăţământ, cei care au inventat morişca concursurilor şcolare (la română, matematică, cultură generală), fac bani frumoşi din spiritul de competiţie al părinţilor. Copiii sunt împinşi de la spate să meargă la examene, părinţii bagă mâna în buzunar şi cotizează. Dar elevii câştigă ceva?

Pe Discovery era cândva o emisiune simpatică, intitulată ”Real Hustlers”, titlu tradus prin ”Escrocherii adevărate”, în care se prezentau diverse țepe pe care ți le poți lua de la varii persoane ingenioase. Cele mai eficiente escrocherii erau considerate și credem că pe bună dreptate, cele în care erai convins că ai făcut un târg minunat în schimbul banilor dați, deci nici măcar nu făceai pe urmă o reclamație, deși era vorba de o prosteală pe față.

Mecanism eficient
Ce ne-a venit nouă cu emisiunea asta? Păi, de ani buni încoace, niște băieți deștepți din Educaţie fac bani frumoși speculând spiritul de competiție. Vorbim de concursurile școlare cu taxă, organizate de diverse fundații și asociații. Este o afacere care se ridică la câteva milioane bune de euro pe plan național, în fiecare an. Pe scurt, rețeta e simplă. Se constituie o fundație. Într-un caz fericit, aceasta încheie un acord cu Ministerul Educației, deși etapa asta este sărită, de obicei. Pe urmă, se constituie un comitet de organizare a unui concurs școlar. Ca treaba să meargă unsă, în comitet este cooptat și un inspector de specialitate din Inspectoratul Școlar Județean. Rolul lui e dublu. Pe de o parte, dă un aer de seriozitate afacerii. Pe de alta, el este cel care anunță școlile de organizarea concursului. Și ce director nu lipește afișul venit de la IȘJ? Firește, participarea costă. 20 sau 30 de lei, de la caz la caz. Ei, și de aici curge afacerea.

Culmea rafinamentului
Sunt zeci de astfel de concursuri în toată țara. Eurojunior, Cangurul, Euclid, Piticot, Winners, Evaluare în educație ș.a.m.d. Unele, mai vechi și mai cunoscute, organizate la nivel național, conving sute de școli să participle, iar numărul copiilor înscriși la unul din acestea depășește cifra de 10.000 anual. Înmulțiți dumneavoastră. Unele concursuri, mai elaborate, se desfășoară în mai multe etape, participarea la fiecare în parte costând câte 20 de lei. Culmea rafinamentului, dacă copilul nu s-a calificat la faza finală pentru că a fost bolnav în timpul uneia intermediare, o taxă suplimentară poate rezolva și această problemă. La urma urmei, ce părinte îi poate refuza copilului participarea la un astfel de concurs, în condițiile în care o mulțime de colegi se înscriu?

Sunt şi aberaţii
În general, premiile acordate sunt simbolice. O diplomă, eventual o medalie și un mic premiu în bani pentru cei câțiva copii ajunși printre primii la faza națională a concursului. Dar, firește, important este să participi, nu să câștigi. Dacă vrei să ai mai multe șanse, poți cumpăra broșuri elaborate de organizatorii concursului, cu exemple de teste, pe domenii. Alți bani, altă distracție. Dar, nu-i așa, măcar se obișnuiește copilul cu spiritul de competiție, iar la viitoarele examene îi va fi mai ușor, nu? Nu chiar. De multe ori, testele date la astfel de concursuri au o asemănare doar aproximativă cu programa școlară și cu testele date la evaluările naționale. Iar atmosfera de concurs este atât de relaxată, încât este greu de pus mâna pe inimă că, într-adevăr, copilul va intra mai pregătit psihic în evaluările naționale. Că de pregătit efectiv nu e cazul. Testele sunt intenționat simple, pentru a atrage cât mai mulți clienți, deci nu prea poți spune că juniorul învață ceva în plus față de școală. La clasa a treia, de exemplu, la un astfel de concurs privat, la proba de matematică se dau cinci numere, iar copilul trebuie să-l încercuiască pe cel mai apropiat de 300. Alt exercițiu constă în scrierea în cifre a numărului ”douăsuteopt”. Că în limba română trebuia scris în trei cuvinte, adică ”două sute opt”, e altă treabă. Greșelile gramaticale sau de ortografie sunt la ordinea zilei la unele astfel de concursuri, încât copilul ajunge să iasă debusolat din sală, nemaiștiind dacă ce a învățat la școală e corect sau forma pe care o vede la concurs.

Cine câştigă
Bun, dar dacă de câștigat, din această afacere câștigă organizatorii, la ce sunt bune aceste concursuri? Pentru profesorii implicați, reprezintă un spor la leafă și puncte în plus la dosar, putând arăta că sunt implicați în tot felul de activități extra-curriculare. Părinților, le satisface orgoliul de a-și vedea copilul în posesia unei diplome, același carton făcându-l fericit și pe copil. Unele școli „de fițe” cer dosare care să conțină cât mai multe diplome. Nu contează de unde, diplome să fie. Sub acest aspect, astfel de concursuri ar putea fi efectiv utile. Și cam atât.