Este cel puţin pentru a douăzecea oară când liliacul reuşeşte să înflorească în grădina marelui Sadoveanu, la vila cu turn din dealul Copoului. Spun “reuşeşte” pentru că îi trebuie mult să-şi recupereze crengile lungi şi grele cu flori, rupte brutal de nişte senectuţi nostalgici cu iz de naftalină veniţi, cică, să serbeze liliacul.

Tot pentru liliac erau prezenţi şi elevii îmbrăcaţi în costume populare, doar-doar or reuşi să dea reprezentaţia artistică pentru care au fost aduşi contrar voinţei lor. De remarcat a fost, însă, faptul că aceşti copii au avut o rabdare de fier, având în vedere frigul de afară şi foamea din viscere. Au aşteptat ore în şir, cu o mămăligă similară celor olteneşti, din alea de încap într-un diplomat. Şi toate acestea li s-au tras de la organizatorii şi invitaţii din breasla stihuitorilor care s-au încins la elogieri aduse amfitrionului, atât de ample încât până şi el ar fi plecat, cu paşi repezi, de acasă…

Nu la fel se poate spune şi despre audienţa de afară, unde unii, de plictiseală, şi-au găsit ocupaţii, cum ar fi căutatul norocului în florile de liliac (un domn respectabil cu plete sure), ori săritul scărilor de către puştoaicele venite cu bunicuţele ce picoteau pe scaunele din muzeu. Cu toate că tema sărbătorii a fost una culturală, măcar au putut fi observate şi noile tendinţe „vară 2011”: culorile de bază fiind roşu şi verde, adică la fete, se vor asorta fustelele tradiţionale neapărat cu tenişi roşii cu dungi albe, iar băieţii vor purta călţuni verzi cu pantofi din piele şi bot ascuţit.